Acest mare mărturisitor al Lui Hristos, dobândind creştere minunată şi având rădăcină cinstită şi sfântă, căci părinţii lui din moşi–strămoşi erau împodobiţi cu nume bun şi cu dreaptă credinţă, s-a făcut viteaz şi strălucit în războaie. După moartea părinţilor, împărţind averea săracilor şi dând libertate sclavilor, a început să propovăduiască deschis pe Hristos, scoţând la iveală dreapta sa credinţă. Pentru aceasta a fost prins şi chinuit, dar fiind păzit nevătămat de toate, prin harul Domnului, a atras-o către credinţă şi pe împărăteasa Alexandra.
Neplecându-se a jertfi lui Apolon, ci mai vârtos zdrobind cu rugăciunea idolii, i s-a tăiat capul, iar robul său, luând trupul Sfântului, l-a dus în Palestina, unde l-a îngropat cu mare cinste şi evlavie.
După aceasta, n-a trecut multă vreme şi, strălucind dreapta credinţă şi luând împărăţia marele împărat Constantin, cei care-l iubeau pe Mucenicul Gheorghe, au zidit biserică frumoasă, în Lida. Ridicând pătimitul şi sfântul lui trup din locul neînsemnat în care zăcea, l-au adus acolo, la arătare şi s-a făcut sfinţirea bisericii pe 3 noiembrie. Din biserica aceea izvorăsc izvoare de-a pururi curgătoare şi daruri de minuni, celor care se închină cu credinţă Sfântului, iar în fiecare an se prăznuieşte aducerea moaştelor Sfântului Mucenic Gheorghe.
