Cuvioasa Elisabeta, din copilărie, s-a făcut mireasa Lui Hristos şi slujea în rânduială îngerească în ceata de fecioare călugăriţe, obosindu-şi trupul cu post şi cu osteneli.
Luând dar de a tămădui bolile trupeşti, cu cuvintele şi sfaturile de la Dumnezeu vindeca şi sufletele oamenilor, povăţuindu-i spre pocăinţă şi spre toată fapta bună.
Îmbrăcămintea ei era numai o haină aspră de păr, trupul ei îi degerat de frig, dar duhul îi ardea totdeauna de văpaia dragostei dumnezeieşti.
Fiind pusă egumenă a surorilor, a arătat mare nevoinţă, îngrijindu-se de mântuirea lor. Înfrânarea ei în toate era neînchipuită, mulţi ani petrecând fără să mănânce pâine ci numai verdeţuri şi legume, iar ulei şi vin n-a gustat nicodată.
De multe ori câte patruzeci de zile, ca marele Moise, petrecea în postire, iar când înălţa rugăciunile de la miezul nopţii, în singurătate, era strălucită şi luminată de sus cu lumină cerească.
