"Nimic nu este întâmplător, ci totul este proniator" şi astfel au rânduit Sfinţii Părinţi a fi sărbătorite anumite evenimente şi din viaţa Maicii Domnului. Pentru fiecare din noi, diferite clipe trăite sunt prilej de sărbătoare, de aducere aminte cu bucurie a unor momente importante din viaţa noastră.
Tot aşa, "luminaţi de Duhul Sfânt" - după cum adesea sublinia Pr. Galeriu- Părinţii Bisericii sărbătoresc Adormirea Maicii Domnului. Este greu să cataloghezi Sărbătorile după importanţa lor, cert este că fiecare sărbătoare este un mesaj duhovnicesc ajutător în a pricepe cât mai bine taina mântuirii noastre.
Şi iată-ne ajunşi la acest Praznic al Bucuriei. Sărbătorim Adormirea! Sărbătorim plecarea din lumea aceasta a Maicii Domnului. În realitate, sărbătorim clipa morţii!! Înmormântarea devine prilej de bucurie, căci prin Înviere totul se transformă, revine la starea de har. Moartea nu este altceva decât întâlnirea cu Hristos, clipa adevărului, sau "întregirea acestei vieţi" (F. Mitteran).
Adormirea în iconografie
În iconografia Bisericii avem reprezentată înmormântarea Maicii Domnului cu câteva amănunte deloc de neglijat. Şi anume, dacă în toate icoanele este reprezentată Maica Domnului ţinând în braţe pe pruncul Hristos, acum vedem că fiind reprezentat sufletul Maicii Domnului în chip de copil, pe care-l ţine în braţe Hristos. Mesajul este simplu: pentru cel credincios, însuşi Hristos vine şi îmbrăţişează sufletul lui! Nenumărate sunt mărturiile din Sinaxarele Bisericii.
În acelaşi timp, prin această reprezentare a întâlnirii sufletului cu Creatorul său, cred şi mărturisesc că este una din modalităţile prin care Biserica încearcă să alunge frica morţii din viaţa noastră. Dacă privind această icoană văd cum Hristos mă va ţine în braţe, de ce să mă tem? Ar trebui să fie cea mai mare bucurie pentru fiecare din noi...
"Moartea nu mai este moarte. Moartea radiază veşnicie şi nemurire. Moartea nu mai este despărţire, ci unire. Nu mai este tristeţe, ci bucurie. Nu mai este înfrângere, ci victorie. Toate acestea pe care le sărbătorim de ziua Adormirii Maicii Domnului, precum le vedem pictate, le pregustam de acum" (Pr. Al. Schmemann).
Este foarte greu să descrii în cuvinte taine atât de profunde, cu atât mai mult să explici adevărul sărbătorit. Cuvântul poate lumina, poate hrăni, poate împărtăşi trăiri alese..."Intru naştere fecioria ai păzit, intru Adormire lumea nu o ai părăsit, de Dumnezeu Născătoare. Mutatu-te-ai la viaţă, fiind Maica Vieţii şi, cu rugăciunile tale, izbăveşti din moarte sufletele noastre" (troparul Praznicului). Haideţi să păstrăm cuvântul în inimile noastre, căci "... fericiţi sunt şi cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc". (Luca 11, 28)
Prea Sfânta Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi!
Nu poate fi contestată legătura dintre Prea Sfânta Născătoare de Dumnezeu şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos. De multe ori însă, este pusă sub îndoială puterea de a mântui a Maicii Domnului, căutând mereu argumente raţionale contradictorii adevărului firesc. Aşa că, rămânând la logică, haideţi să privim lucrurile simplu...
Ce fiu nu îşi ascultă mama?
De la profeţia Prorocului Isaia până la întruparea Mântuitorului trec aproape 800 de ani, aşteptând Domnul persoană curată pentru întrupare, "şi iată vei lua în pântece şi vei naşte fiu, şi vei chema numele lui Iisus" (Luca 1,31). Aşteaptă cu nerăbdare clipa în care poate înfăptui dumnezeiasca iconomie şi prin acceptul "Iată roaba Domnului, fie mie după cuvântul tău" (Luca 1,38), devine posibilă mântuirea noastră. Noi toţi, şi însuşi Mântuitorul, datorăm împăcarea şi întoarcerea în Raiul pierdut, Maicii Domnului!... Este posibil ca El să treacă cu vederea rugăciunea ei? "Acum când mântuire s-a făcut neamului omenesc"...
Bineînţeles că mântuirea omului vine numai de la Dumnezeu şi de la nimeni altcineva, “Dumnezeu drept şi mântuitor nu este altul decât Mine” (Isaia 45, 24). Hristos este Mântuitorul, singurul mântuitor al omului!
În acelaşi timp însă, sub sensul folosit în Sf. Scriptura, şi omul poate fi colaborator la mântuirea oamenilor cu Harul Duhului Sfânt, "căci noi impreuna-lucratori cu Dumnezeu suntem" (1 Cor. 3, 9). Şi astfel avem: "căci bărbatul necredincios se sfinţeşte prin femeia credincioasă, şi femeia necredincioasă se sfinţeşte prin bărbatul credincios" (1 Cor. 7, 14); Sf. Ap. Pavel mântuieşte pe cei ce cred în predica lui: “doar voi izbuti să aţâţ râvna celor din neamul meu şi să mântuiesc pe unii dintre ei" (Rom. 11, 14); şi Timotei prin exemplul vieţii şi învăţătura lui va mântui şi el pe cei ce-l ascultă: “ia aminte la tine însuţi şi la învăţătură; stăruie în acestea, căci, făcând acestea, şi pe tine te vei mântui şi pe cei ce te ascultă" (1 Tim. 4, 16).
Deci, oare nu poate mai mult decât toţi ceilalţi Maica Domnului? Ce poate Mântuitorul cu puterea Lui, poate Maica Domnului cu rugăciunea!...
Frumuseţea este de multe ori simplitate, la rândul ei simplitatea dezarmează ştiinţă, dând importanta trăirii curate. Astfel, Pr. Arsenie Papacioc pomenea mereu îndemnul Maicii Domnului către fata ce se ruga Ei, şi trebuie să ne fie dorinţa arzătoare:
"O fiică îmbunătăţită a zis Maicii Domnului: Maica Domnului, arată-te a-mi fi mama! Şi Maica Domnului i-a răspuns: arată-te a-mi fi fiică!!"
