În vremea când Irod era rege al Iudeilor, a intrat Sfântul Arhanghel Gavriil în altar, la preotul Zaharia, care slujea atunci în rânduiala săptămânii sale şi i-a vorbit astfel: „Nu te teme, Zaharia, că s-a auzit rugăciunea ta şi femeia ta cea bătrână şi stearpă, va naşte un fiu şi îl va numi Ioan şi mulţi se vor bucura de naşterea lui”. A răspuns Zaharia: „Străine şi neaşteptate lucruri îmi vesteşti mie.
Dar a naşte fii, la bătrâneţi sterpe, au nu este un lucru împotriva firii”? Şi îngerul a răspuns: „De la început te găsesc pe tine cu puţină credinţă, Zaharia. Dar măcar că este potrivnic firii, lucrul ce ţi-am spus este cu putinţă la Dumnezeu, că la Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă, că Dumnezeu poate şi din pietre să ridice fiii lui Avraam; deci şi femeii tale Dumnezeu îi dă putere să nască fiu la bătrâneţile şi stârpiciunea ei, că cela ce va să se nască ţie fiu, este mare înaintea Domnului”.
Răspuns-a Zaharia: „Nu îndrăznesc a grăi cuvinte potrivnice la cuvintele tale cele îngereşti, însă te întreb, pentru ce fiul ce se va naşte va fi mare”? Iar îngerul i-a zis: „Va fi mare înaintea Domnului, nu că va întrece pe Ieremia, ci că acesta, adică Ioan se va umple mult mai mult de Duhul Sfânt, încă din pântecele maicii sale. Ieremia numai a prorocit despre Mesia, iar Ioan este rânduit să-şi pună mâna pe Mesia şi să-L boteze şi aşa va întrece pe toţi cu mărimea slujirii sale (...)”.
Grăit-a Zaharia: „Bună şi de bucurie este vestirea ta, înger al Lui Dumnezeu. Deci, rogu-te după ce voi cunoaşte cele vestite de tine”? Atunci îngerul a răspuns: „Au încă te îndoieşti şi nu crezi cuvintele mele? Au oare sunt trimis de Dumnezeu ca să-ţi spun minciuni? Cercetează şi vezi că, iată, s-a apropiat venirea celui ce mântuieşte pe Israel, că va merge înaintea Lui trimisul înger în trup, care-i fiul tău, cel va găti calea Lui Mesia, cu puterea şi duhul lui Ilie. Dar, de vreme ce n-ai crezut, cuvintele mele, care se vor împlini la vremea lor, iată, vei fi mut până în ziua când vor fi toate acestea”.
Îndată limba lui Zaharia s-a legat, nerodirea Elisabetei s-a dezlegat şi aşa a început în lume vestea cea bună a zămislirii Sfântului Ioan Botezătorul, glasul înainte – mergător al mântuirii noastre.
