Aceşti Sfinţi părinţi adunându-se din diferite locuri, petreceau la mănăstirea Sfântului Sava, slujind pe Dumnezeu cu multă nevoinţă şi cu frumoasă vieţuire. Diavolul cel pizmaş şi urâtor de bine i-a ridicat asupra lor pe etiopienii cei păgâni, care socoteau să găsească la ei multe bogăţii.
Negăsind nimic, pe unii dintre vieţuitorii de aici i-au despicat cu sabia în două, altora le-au tăiat capetele, iar pe alţii i-au supus la cumplite chinuri. O seamă de părinţi s-au ascuns într-o peşteră din munte cu odoarele mănăstirii, iar păgâni au pus foc la gura peşterii şi au pierit toţi cei dinăuntru, înăbuşiţi în fum.
Aşa au primit cununa muceniciei ostaşii Domnului Hristos, care nu aveau arme şi zale, ci numai arme duhovniceşti: platoşa nădejdii, pavăza credinţei şi coiful mântuirii. Cuvioşii mulţumind Lui Dumnezeu şi-au dat sufletele, dobândind viaţa cea fericită şi veşnică a împărăţiei cerurilor, pentru care au îndurat şi truda pustniciei şi lupta lor mucenicească.
