Sfântul Apostol Filip, unul din ceata celor doisprezece, era din Betsaida Galileii şi avea multă înţelepciune, îndeletnicindu-se cu cercetarea locurilor din Legea veche şi din proroci. Dorea să-l cunoască pe Mesia cel aşteptat, despre care nu ştia că venise pe pământ. Aprinzându-se de dragoste, când Cel dorit de el călătorea prin Galileea, aflându-l, Acesta i-a zis: „Urmează-mi Mie”. Cunoscându-L pe Mesia în persoana Lui Iisus Hristos, el lasă totul şi devine unul din cei mai zeloşi ucenici însoţindu-L pretutindeni, luând aminte la viaţa Lui preasfântă, urmând sărăcia Lui şi învăţând dumnezeiasca înţelepciune cu care avea să lumineze lumea.
Aflându-l pe prietenul său Natanail, căruia Scriptura îi mai spune şi Vartolomeu, Filip i-a spus cu bucurie: „Am aflat pe Acela despre Care au scris Moise în Lege şi prorocii, pe Iisus fiul lui Iosif din Nazaret”. Propovăduind cuvântul Lui Dumnezeu a străbătut toată Siria şi toată Asia Mică şi împreună cu Vartolomeu şi cu sora lui, Mariam au pornit a lucra împrenă la slujba Cuvântului.
Primiţi cu duşmănie de păgâni, au fost închişi în temniţe, bătuţi cu toiege şi cu pietre şi au scăpat cu viaţă, prin mijlocirea binecredinciosului Ir, pe care l-au făcut episcop, după ce au botezat toţi păgânii din cetate. Mergând în Ierapole şi vindecând aici, un orb, a botezat mult popor, crezând în Hristos. Dregătorul cetăţii auzind acestea, a dat poruncă şi, prinzându-i în lanţuri pe Sfinţi, l-au legat de picioare pe Sfântul Filip şi l-au răstignit cu capul în jos. Găurindu-i cu sfredelul gleznele picioarelor, acesta îşi făcea rugăciunea şi dându-şi duhul în mâinile Lui Dumnezeu, s-a cutremurat pământul, despicându-se şi înghiţind mulţi închinători la idoli.
Îngropând moaştele Sfântului Filip, Apostolul Vartolomeu s-a dus în Armenia, unde a fost răstignit pentru Hristos, iar Sfânta Mariam s-a dus în Licaonia, unde s-a săvârşit în pace.
