Părintele Ipatie a înflorit în Cilicia, s-a nevoit în Galatia, a ajuns arhiereu în Gangre şi luând parte la Sinodul I Egumenic al celor 318 părinţi, a fost cu totul plin de Duhul Sfânt. El a ajuns vestit prin aceea că, după ce a răbdat multe ispite, a ajuns să săvârşească felurite minuni.
Odată când se întorcea din cetatea împărătească, unii dintre cei care purtau în inimi ură cumplită împotriva lui, l-au lovit cu cruzime, împingându-l într-o prăpastie. Sfântul căzând pe jumătate mort în apă, după ce s-a deşteptat din durere, ridicându-şi ochii către cer, a zis: ,,Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta".
Pe când se ruga, o femeie blestemată, luând o piatră mare şi lovindu-l în cap, l-a lipsit pe Sfânt de rămăşiţa de viaţă care mai era în el şi astfel şi-a dat sufletul în mâinile Lui Dumnezeu. Ascunzându-i trupul într-o şură cu paie, a plecat de acolo, dar ţăranul care a venit să ia nutreţ pentru vite, a auzit cântece cereşti şi dând de trupul fericitului părinte, a dat veste tuturor.
Locuitorii cetăţii Gangrei s-au adunat acolo şi luând Sfintele Moaşte ale episcopului lor, le-au dus în cetate, aşezându-le într-un loc de seamă şi multe minuni s-au făcut cu prilejul înmormântării lor.
