În această lună, în ziua a douăzeci şi şasea, pomenirea Sfinţilor Mucenici Adrian şi Natalia, şi cei împreuna cu dânşii.

Mucenicul Adrian şi soţia lui Natalia au trăit în cetatea Nicomidiei, pe vremea împărăţiei lui Maximian. Iar la a doua înconjurare ce a făcut Maximian prin împărăţia sa, prigonind pe creştini, a prins 23 de bărbaţi creştini care erau ascunşi prin peşteri, şi au fost daţi la multe chinuri. Pe aceştia, mai înainte de a mărturisi, i-a întrebat Adrian: "Pentru ce, fraţilor, răbdaţi aceste nesuferite şi grele chinuri?" Şi, răspunzând, ei ziseră: "Pentru ca să dobândim bunătăţile cele ce sunt gatite de la Dumnezeu, celor ce pătimesc pentru Dânsul, pe care nici auzul nu poate să le audă nici cuvântul să le povestească". Acestea auzindu-le Fericitul Adrian, umilindu-se din dumnezeiescul Dar, a zis scriitorilor să-i scrie şi numele lui cu creştinii, ca bucuros moare şi el cu dânşii. Deci scriindu-l aceia şi pe dânsul, îl băgară în fiare şi la închisoare. Acest lucru aflându-l Natalia, femeia lui, şi gândind cum că poate a fost prins pentru altceva, şi îngrijindu-se foarte suspină şi plângea. Dar fiind înştiinţată că pentru Hristos l-au pus în legături şi în temniţă, îndată îmbrăcându-se în haine luminoase a alergat la temniţă. Şi intrând înăuntru îl învaţa să stea neclintit la chinuri, şi rugă pe sfinţii cei ce erau împreuna legaţi cu dânsul să se roage pentru el. Atunci prin sfătuirea mucenicului Adrian se întoarse Natalia la casa ei.

Deci fiind adus sfântul la împăratul şi mărturisind pe Hristos că este Dumnezeu adevărat, îl puseră cu faţa în jos şi-l bătură cu toiege. Apoi, întorcându-l cu faţa în sus, a fost bătut şi peste pântece, încât i se vedeau şi măruntaiele. Mucenicul când pătimea acestea era de 28 de ani.

După aceea lui şi celorlalţi sfinţi li s-au tăiat mâinile şi picioarele. Apoi dându-şi sfinţii sfârşitul, şi urmând a li se mistui trupurile lor în foc, Natalia a băgat mâna Sfântului Adrian în sânul ei şi urma mergând după sfintele moaşte şi strângea sângele ce pică de la dânşii şi se ungea cu el. Apoi fiind stins focul de o ploaie mare şi grea, un om credincios, anume Eusebie, luând moaştele sfinţilor şi punându-le într-un caic mic, le-a dus la Arghiropoli şi le-a aşezat aproape de Bizanţ. Acolo mergând mai pe urma Natalia, şi-a dat sufletul la Dumnezeu şi a fost îngropata lângă moaştele cele muceniceşti.

Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor douăzeci şi trei de Mucenici, care au fost chinuiţi împreuna cu Sfântul Adrian, şi de sabie s-au săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor Mucenici Atic şi Sisenie.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Ivistion.

Tot în această zi, pomenirea sfântului Mucenic Adrian prinţul.

Acest sfânt a trăit în zilele împăratului Liciniu în Bizanţ, şi se trăgea de la Roma, fecior fiind lui Prov, împăratul Romei, împreuna cu un frate al său, Dometie cu numele, ce ajunsese episcop în Bizanţ, după Ţiţ. Deci fericitul Adrian dorind a pătimi pentru Hristos, s-a dus la Nicomidia şi a mustrat pe Liciniu, căci stricase în deşert şi fără socoteala ostile romane, cu pricina prigoanei asupra creştinilor. Drept aceea fiind supus la multe chinuri, i s-a tăiat capul; iar fratele său Dometie episcopul luându-i sfintele moaşte le-a pus în Arghiropoli, unde erau şi moaştele Mucenicului Adrian, ale Nataliei şi ale Apostolului Stahie, cel ce a fost întâiul episcop al Bizanţului, după Sfântul Apostol Andrei cel întâi chemat.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Ioasaf, fiul lui Avenir, împăratul Indiei.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Titoe, care cu pace s-a săvârşit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.