Măritul Mucenic al Lui Hristos a fost episcop al Amasiei pe vremea lui Liciniu. La început era pace şi linişte, dar întărindu-se închinarea la idoli, Liciniu s-a îndepărtat de Hristos şi a început prigonirea creştinilor.
Constantina împărăteasa avea în slujba ei o fecioară frumoasă cu numele Glafira, pe care văzând-o Liciniu s-a aprins de poftă asupra ei. Cu sfatul împărătesei, aceasta a răspândit vestea că este bolnavă şi trebuie să fie eliberată din slujbă. Încredinţată unor oameni credincioşi a fost dusă în părţile Armeniei şi răsplătită cu nenumărate daruri.
Pe drum s-a făcut un popas în cetatea Amasia Pontului, unde aflând o mulţime de creştini şi un episcop, au hotărât să rămână o vreme acolo.
Aflând că se zideşte o biserică în cetate, Glafira a dat mult aur episcopului Vasilievs şi scriindu-i împărătesei unde se află, a trimis şi aceasta o mulţime de daruri. Oamenii împăratului prinzând aceste scrisori i-au trimis pe cei doi credincioşi în fiare, la împărat.
Fericita Glafira s-a dus către Domnul înainte de a ajunge în temniţă, iar episcopul a fost pus în lanţuri şi închis. Îndemnat să se închine idolilor, acesta a răspuns: ,,Nicodată nu vei putea să-mi dai, atât cât voieşte să-mi iei, dacă te sileşti a mă despărţi de Dumnezeul meu cel viu". S-a mutat la Domnul, tăindu-i-se capul, iar trupul lui, fiind aruncat în mare, a fost scos şi înmormântat cu mare cinste, la 26 aprilie.
