Acesta era de fel din cetatea Amasiei, ostaş în ceata tironilor, condusă de generalul Vringa. Venind poruncă de la împărat, ca toţi ostaşii să aducă jertfă zeilor, acesta a mers în capiştea idolilor cu toată legiunea sa, spre împlinirea poruncii. Sfântul Teodor nu a vrut să intre în capişte ci a rămas în cortul său şi toţi au cunoscut că el este creştin. Când l-au scos la întrebare, a răspuns: ,,Fiecare ştie cui ostăşeşte, iar eu ostăşesc Stăpânului meu Hristos".
Lăsat câteva zile pentru a alege să jerfească idolilor, Sfântul îl lăuda şi se ruga Lui Dumnezeu ca să-i dea răbdare. Ca să arate neputinţa zeilor, a mers noaptea la capişte şi dând foc, a prefăcut-o în cenuşă. Fiind prins şi mărturisind că el este cel care a dat foc, a fost chinuit în felurite chipuri şi fiind băgat într-un cuptor aprins şi-a dat sufletul în mâinile Lui Dumnezeu.
Pomenirea lui se face în sfânta sa mănăstire ce este în Torachia, în săptămâna dintâi a Postului Mare, când a săvârşit o minune şi a izbăvit poporul ortodox de mâncarea pregătită din animalele jertfite idolilor.
