Sfântul Apostol Matia era iudeu din Betleem şi a învăţat scripturile şi înţelegerea legii de la Sfântul Simeon, primitorul de Dumnezeu. La început, el a fost din cei 70 de apostoli, iar după Înălţarea Domnului, a fost numărat între cei 12 în locul lui Iuda Iscarioteanul. A început să propovăduiască învăţătura în Iudeea şi apoi în Etiopia. Pus pe roată, a fost spânzurat cu capul în jos, strujit cu fiarele şi ars cu foc pe coaste, dar pe toate le-a suferit vitejeşte, având ajutorul Domnului.
Pe urmă, s-a ostenit în părţile Macedoniei, unde fiind prins de păgâni a fost pus la grele încercări, aşa că i-au dat să bea o amestecătură otrăvitoare, care aducea pierderea vederii, iar Sfântul bând-o în numele Domnului, a rămas nevătămat. Aruncat în temniţă, cu ajutorul Domnului s-au frânt lanţurile, s-au deschis porţile şi a ieşit la lumina soarelui, propovăduind cu glas tare credinţa, iar când necredincioşii au vrut să pună mâna pe el, pământul s-a desfăcut sub ei şi i-a înghiţit. Mulţi din cei ce au văzut aceasta, au căzut şi s-au botezat.
Întors în Iudeea, lumina pe cei fără de vedere, curăţea pe leproşi, gonea diavolii, pe şchiopi îi făcea să umble şi chiar pe unii morţi îi întorcea la viaţă. Hulitorul Domnului, Arhiereul Ana s-a pornit cu mânie împotriva Sfântului, învinuindu-l că propovăduirea lui este mincinoasă, dar Sfântul Matia a început, în cuvinte dăruite lui de Domnul să arate adevărul credinţei în Hristos, fapt ce a făcut ca să fie osândit la uciderea cu pietre şi apoi, tăierea capului cu securea.
Aşa, Sfântul Matia, cu mare osândire şi-a isprăvit alergarea, iar credincioşii au cules cu mare cinste trupul său şi l-au îngropat în cântări şi în lacrimi, slăvind pe Domnul Hristos.
