Acesta a trăit pe vremea împăratului Teodosie cel Tânăr (408-450). De loc era din Capadocia, dintr-un sat ce se cheamă Mutalase, iar părinţii lui se numeau Ioan şi Sofia. Chiar de la începutul vieţii lui, a îndrăgit vieţuirea călugărească, aşa că a intrat de mic într-o mănăstire numită Flavian. Era atât de înfrânat încă din copilărie, că văzând în grădină un măr şi dorind să-l mănânce, a zis: „Frumos era la vedere şi bun la mâncare fructul ce m-a omorât”. A luat mărul cu mâinile, dar nu l-a mâncat, ci l-a călcat în picioare şi şi-a pus lege să nu mănânce măr niciodată.
La vârsta de 18 ani, a mers la marele Eftimie şi acesta l-a trimis la Cuviosul Teoctist, în chinovie. Acolo a cunoscut vieţuirea dumnezeiască a fraţilor şi a mers pe urmele virtuţii celor pe care i-a cunoscut. Datorită covârşitoarei lui înduhovniciri, Eftimie îl numea copil cu suflet de bătrân. Cu cât creştea în vârstă, cu atât sporea şi în virtute, de aceea a făcut multe minuni printre care, rugăciuna lui, care a făcut să izvorască apă în locuri seci. A fost învăţătorul multor monahi şi a mers în două rânduri la Constantinopol, rugat fiind de patriarhii ce erau pe acea vreme la Ierusalim. Ajungând la vârsta cea desăvârşită, după Hristos, fiind la 94 de ani, s-a mutat către Domnul şi mijloceşte la mântuirea noastră.
