Sfântul Luchilian a trăit pe vremea lui Aurelian, împăratul Romei, fiind slujitor idolesc. Întorcându-se spre credinţa Lui Hristos, a primit Sfântul Botez şi îşi înnoia la bătrâneţe tinereţea lui. Fiindcă arăta şi altora deşertăciunea idolilor, a fost prins şi adus înaintea dregătorului Silvan, chinuit cumplit şi apoi aruncat în temniţă.
Aici a întâlnit patru tineri, închişi tot pentru credinţa în Hristos. Aruncaţi într-un cuptor înroşit în foc şi ieşind sănătoşi de acolo, si-au luat osânda de pierzare: tinerilor li s-au tăiat capetele, iar pe Sfânt l-au spânzurat pe o cruce.
De faţă era Sfânta Paula fecioara care după sfârşitul Mucenicilor, a avut grijă de moaştele lor. Fiind prinsă şi adusă în faţa judecătorului şi rămânând neclintită în credinţă, a fost chinuită cumplit, aruncată în cuptor, de unde a ieşit nevătămată şi a luat cununa muceniciei, tăindu-i-se capul.
