Iov era fără prihană, drept şi credincios, despărţindu-se de tot lucrul rău. Avea şapte feciori şi trei fete, slugi nenumărate şi dobitoace. Fiind preotul casei, aducea jertfe în fiecare zi, cerând milă Lui Dumnezeu şi iertarea păcatelor. Numele lui era cunoscut şi cinstit şi se bucura în pace de fericirea sa. Diavolul care cunoştea dreptatea lui Iov, a cerut Lui Dumnezeu voie ca să-l pună la încercare pe acesta.
Iov a primit fără de hulă ca Dumnezeu să-i ia ceea ce i-a dat şi a zis: ,,Gol am ieşit din pântecele maicii mele şi gol mă voi întoarce în pământ. Domnul a dat, Domnul a luat; fie numele Domnului binecuvântat". Lovit şi mai cumplit, s-a împotrivit femeii sale şi n-a cârtit: ,,Vorbeşti de cum ar vorbi una din femeile nebune. Ce? Dacă am primit de la Dumnezeu cele bune, nu vom primi, oare, şi pe cele rele?".
Despuindu-l diavolul de toată averea şi chinuindu-l cu îngrozitoare şi nemângâiate răni, a fugit de la dreptul Iov ruşinat, pentru că acesta s-a arătat neînduplecat la pornirile pe care i le insufla. La sfârşitul nevoinţelor sale, pe Sfântul Iov, l-a mărturisit de sus Dumnezeu şi i-a întors îndoit toate câte îi fuseseră luate, precum arată cu amănunt istoria lui. După această încercare a mai trăit 170 de ani, făcându-se vremea vieţii lui de 248 de ani.
