Acesta a trăit pe vremea împăratului Valens, când biserica era prigonită de necredinţa lui Arie, ereticul, iar Sfântul Vasile a apărat cu toată puterea dreapta credinţă şi l-a mustrat chiar în faţă pe împărat. Tatăl Sfântului era din Pont şi se numea tot Vasile, iar maica sa era din Capadocia şi se numea Emilia.
Sfântul Vasile a întrecut în ştiinţă pe cei din timpul său şi pe cei din vechime, căci învăţase toată filozofia şi ştiinţele din vremea aceea. Pentru puterea, viaţa cea îmbunătăţită şi mintea ascuţită, a fost sfinţit arhiereu al Arhiepiscopiei din Cezareea Capadociei.
A dus lupte grele pentru credinţa ortodoxă, uimindu-l chiar pe dregătorul locului, care nu s-a putut împotrivi înţelepciunii şi tăriei în credinţă a Sfântului, prin cuvântările lui, lovind în credinţele greşite ale ereticilor. Dând învăţături şi îndemnuri pentru buna întocmire a obiceiurilor, a luminat tainele cele adânci ale făpturii; a păstorit turma Lui Hristos, învăţându-i pe toţi şi ajutându-i pe săraci, pe bolnavi şi pe bătrâni, în aşezământul său vestit, numit Vasiliada. A trecut la Domnul în anul 379, când nu împlinise încă 50 de ani, iar pomenirea lui se săvârşeşte în Sfânta Biserică sobornicească, pe 1 ianuarie.
