Sfânta Biserică serbează această zi pentru două pricini: întâi pentru că luna septembrie este socotită ca începutul anului şi a doua pricină, pentru că este ziua în care Domnul a pus început propovăduirii Sale în lume. Drept aceea, biserica mulţumeşte Lui Dumnezeu pentru roadele de peste an şi se roagă ca şi anul nou să fie roditor. În cinstea acestui început al propovăduirii Domnului, biserica aminteşte astăzi de intrarea Lui în sinagoga din Nazaret, unde dându-I-se cartea prorocului Isaia, a aflat locul în care Mântuitorul şi lucrarea Lui în lume sunt zugrăvite prin aceste cuvinte: „Duhul Domnului este pentru Mine, pentru care M-a uns să binevestesc săracilor. M-a trimis să vindec pe cei zdrobiţi cu inima; să propovăduiesc robilor dezrobirea şi celor orbi vederea; să slobozesc pe cei apăsaţi şi să vestesc anul cel plăcut al Domnului”.
Prăznuim deci, astăzi, anul Domnului cel bine primit, dând mulţumire pentru toate bunătăţile pe care le-am luat din mâinile Lui, că Împăratul nostru nu caută de la noi fier şi aramă, aur şi argint, ci caută bunătatea credinţei celei întemeiate şi tari. Prin credinţa aceasta, ca printr-o armă de fier şi o pavăză de aramă, să biruim pe cei potrivnici, urmând strămoşilor noştri care, prin credinţă au biruit împăraţi, au făcut dreptate, au dobândit făgăduinţele, au astupat gurile leilor, au stins puterea focului, au scăpat de ascuţişul sabiei, s-au făcut tari în războaie, au întors taberele vrăjmaşilor în fugă.
În loc de argint, Hristos caută la noi bunătatea nădejdii celei neîndoite spre Dumnezeu, nebăgând seama la toate primejdiile şi necazurile ce vin de la lume, de la trup şi de la diavol, care năvălesc asupra noastră. În loc de aur, cere de la noi bunătatea cea scumpă a dragostei către Dumnezeu şi către aproapele, cea nefăţarnică. Precum aurul este mai cinstit decât argintul, arama şi fierul, aşa şi dragostea este mai cinstită decât nădejdea şi credinţa. Aur ca acesta caută la noi Hristos, ca să-l iubim nu numai crezând cu inima şi mărturisind cu gura, ci şi cu fapta, dragostea arătând-o, adică să punem tot sufletul şi să fim gata de moarte pentru dragostea Lui, precum ne învaţă iubitul Său ucenic, Ioan zicând: „Fii mei, să nu iubim cu vorba, numai din gură, ci şi cu fapta şi cu adevărul”.
