Acest Sfânt de mic copil s-a făcut monah şi a învăţat meşteşugul zugrăvirii. Pe lângă viaţa aspră ce o ducea şi înfrânarea pe care o arăta, fericitul se silea şi spre milostenie.
Pentru toate a primit harul preoţiei, iar preot fiind, a început război împotriva tuturor eresurilor.
Pentru credinţa în Hristos, a suferit multe necazuri de la păgâni, dar şi de la luptătorii împotriva icoanelor.
Pentru a ajuta părinteştile şi apostoleştile dogme, a fost trimis la Roma cea veche. Când s-a întors la Constantinopol, a fost trimis din nou la Roma cu aceeaşi pricină, dar pe la mijlocul drumului, s-a îmbolnăvit şi şi-a dat sufletul în mâinile Domnului. Cinstitul său trup a fost adus la împărăteasa cetăţilor şi aşezat în mănăstirea ce se numea a lui Evandru.