Acest Sfânt Mucenic Gordie a fost din Cezareea Capadociei, ostaş de seamă şi bun creştin, trăind în zilele împăratului Liciniu. Când s-a pornit prigoană împotriva creştinilor şi a bisericii Lui Hristos, casele creştinilor erau arse, copiii ucişi fără milă, temniţele pline de creştini, altarele dărmate şi risipite şi pustietăţile pline de izgoniţi.
Scârbit de atâta sălbăticie şi neputând răbda să vadă îndrăzneala păgânilor şi defăimarea Lui Hristos, Gordie şi-a lepădat cingătoarea osteşească şi a fugit în munţi, petrecând cu fiarele. Viaţa aceasta nu putea mulţumi pe un fost ostaş, deprins cu lupta şi aprinzându-se de dragoste faţă de Hristos, a alergat ca un leu în cetate, căutând lupta cu prigonitorii.
Găsind bun prilej, la marea sărbătoare a zeului războiului, când se aduna mulţime de necredincioşi, Gordie a stat în mijlocul poporului şi cu îndrăzneală a zis: „Am fost în pustie, fiindu-mi scârbă de asupririle ce faci fraţilor mei şi Bisericii Lui Hristos. Dar m-am întors de acolo ca să-ţi arăt că poruncile tale le nesocotesc, iar pe Iisus Hristos îl mărturisesc ca pe nădejdea şi apărarea mea”. Cuprins de mânie, împăratul a poruncit să fie chinuit cumplit şi văzând că rămâne neclintit în credinţă, a poruncit să i se taie capul. Aşa şi-a dat viaţa Sfântul Mucenic Gordie.
