Acesta a fost din Tesalonic şi a fost crescut în dreapta credinţă. Pe când împlinea 25 de ani şi-a lăsat patria şi s-a dus în Egipt, unde intrând în pustia Schitului, s-a făcut monah şi a trăit vreme de cinci ani în post şi rugăciune, după rânduiala monahilor. A mers, apoi la Ierusalim, să se închine Sfintelor locuri, unde l-a întâlnit pe Marcu, un călugăr smerit din Asia Mică, care din prieten i s-a făcut ucenic. Căzând bolnav şi aducându-şi aminte că lăsase în Tesalonic multă avere, Sfântul Porfirie l-a trimis acolo pe Marcu.
Acesta a împărţit săracilor o parte din avere şi vânzând lucrurile de preţ, a adus dascălului său mulţi galbeni, pe care acesta i-a împărţit cu mâna sa la săraci, neoprind pentru sine nimic. Pentru traiul său a învăţat meseria de a face corturi şi lumina pe mulţi cu cuvântul şi învăţăturile sale. Auzind Iraclie, episcopul Ierusalimului de bunul nume pe care-l avea Sfântul, l-a chemat şi l-a sfinţit preot, încredinţându-i paza Crucii Domnului şi prin această ascultare s-a şi tămăduit.
Murind episcopul din Gaza, s-a hotărât ca acesta să fie sfinţit episcop de Gaza. Aici erau foarte mulţi păgâni, închinători la idoli care-i prigoneau pe creştini. Cu ajutor de la Sfântul Ioan Gură de Aur şi de la împăratul Arcadie şi împărăteasa Eudoxia, Sfântul a izbutit ca în locul celui mai mare templu păgân să înalţe o frumoasă biserică. Sfântul episcop din Gaza s-a mutat la Domnul la 26 februarie 420, în vârsta de 67 de ani, după 25 de ani de păstorire, iar viaţa lui a fost scrisă de Marcu preotul.
