Aceşti doi Mucenici au trăit pe vremea împărăţiei lui Constanţiu, pe când acest împărat căzuse în rătăcirea lui Arie. La curtea acestuia erau doi dregători arieni, Eusebie şi Filip, care avea ochii aţintiţi asupra credincioşilor şi supravegheau Biserica lui Hristos. Ei au fost pricinuitorii izgonirii şi morţii părintelui Pavel Mărturisitorul, patriarhul Constantinopolului, ai cărui ucenici erau şi Sfinţii Marcian şi Martirie.
Cel dintâi era citeţ, iar al doilea ipodiacon în Biserica cea mare din Bizanţ. Amândoi erau notari, care scriau toate învăţăturile şi faptele patriarhului lor, prin care se întărea Sfânta credinţă. Oameni învăţaţi, adânc cunoscători ai Sfintei Evanghelii, aveau multă îndemânare în mânuirea condeiului şi cuvântului, iar prin scrierile şi cuvintele lor erau mari propovăduitori ai Lui Dumnezeu şi ajutători ai bisericii, pe care o apărau de săgeţile ereticilor.
După moartea patriarhului Pavel, ereticii şi-au îndreptat otrava împotriva ucenicilor lui, Marcian şi Martirie, ca să-i întoarcă de la dreapta credinţă la eresul lor, cu tot felul de făgăduieli. Ei, însă, au ales să rabde ocara şi moartea, decât să vieţuiască în rătăcire, fiind osândiţi la moarte. Cerând puţină vreme pentru rugăciune , li s-au tăiat capetele cu sabia, pentru mărturisirea Lui Hristos, iar trupurile lor au fost îngropate la una din porţile Constantinopolului şi Sfântul Ioan Gură de Aur a înălţat o biserică în cinstea lor.
