Rămânând orfan, acest Sfânt a fost luat de tatăl Sfântului Ioan Damaschin, în casa sa, ca să-l crească. Având multă avere şi mărire lumească, a adus în casa sa un vestit dascăl învăţat şi înţelept, care se numea tot Cosma, dându-i în seamă pe fiul său cel firesc Ioan şi pe Cosma, fiul său cel de suflet. Punând nevoinţă, asupra lor cu învăţătura, i-a învăţat meşteşugul cărţii, adică gramatica, filosofia, astronomoia, muzica şi geometria, iar ei s-au arătat vrednici de toată cinstea.
Ajungând la vârsta înţelegerii, cu înţelepciune, au lăsat lumea şi, ducându-se la Lavra Sfâmntului Sava, s-au făcut monahi. Fericitul Ioan a fost sfinţit preot, iar fericitul Cosma, episcop de Maiuma, strălucind în biserica Lui Hristos, ca o stea. Pornindu-se luptă împotriva sfintelor icoane, acest Cuvios, l-a îndemnat pe Sfântul Ioan Damaschin să scrie cuvinte de cinstire a acestora.
El însuşi, a împodobit biserica Lui Hristos, cu frumoase tropare şi canoane, cinstind cu cântări Învierea lui Lazăr, Intrarea Domnului în Ierusalim, Cina cea de Taină, Patimile cele de voie ale Domnului Hristos şi alte praznice Dumnezeieşti. Povăţuindu-şi înţelept turma spre hrana cea mântuitoare, foarte bătrân fiind, a răposat cu pace în Domnul.
