Aceştia au trăit pe vremea împăratului Probus (276 – 282), când erau prigoniţi creştinii, iar în Antiohia stăpânea dregătorul Eliodor. Pe când se săvârşea praznicul zeului Apolo, din părţile din afara cetăţii, au venit în Antiohia doi oameni neştiuţi, Trofim şi Savatie, creştini dreptcredincioşi şi închinători ai Dumnezeului cel Adevărat. Văzând prăznuirea cea pierzătoare de suflete a păgânilor, n-au vrut să intre şi să se veselească cu dânşii, zicând: „Suntem creştini şi nu se cade nouă a veni la ospeţe păgâneşti”.
Auzind acestea, Eliodor a poruncit ostaşilor să-i prindă şi să-i arunce în temniţă despărţindu-i unul de celălalt. Aducând întâi pe Trofim, l-a întrebat de nume, de viaţă şi de credinţă, iar el mărturisind cu îndrăzneală credinţa în Hristos, l-a mâniat tare pe dregător. Acesta, dezbrăcându-l, a poruncit să fie bătut fără milă, cu toiege, încât s-a înroşit pământul de sângele lui, iar după ce i-a strujit trupul până la oase, cu unelte ascuţite, l-au aruncat în temniţă.
Pe fericitul Savatie, l-au spânzurat şi strujit cu unghii de fier, iar acesta şi-a dat duhul în temniţă. Rămas singur, Trofim a fost trimis să îndure mucenicia pe câmpul Sinadelor, din Frigia, la sărbătoarea păgână a dioscurilor. În temniţă, la cunoscut pe Dorimedont, un tânăr bărbat creştin, din sfatul cetăţii, care cerceta în taină pe cei răniţi, pentru credinţă. Fapta lui n-a putut fi tăinuită mult timp şi întrebat de crudul dregător al Sinadelor, Dionisie, acesta a mărturisit fără ocol credinţa în Hristos. Atunci l-au dat la chinuri, i-au rupt faţa cu unghii de fier, i-au scos dinţii, l-au ars cu foc, iar lui Trofim i-au scos ochii, cu ţepuşe înroşite în foc. La urmă, i-a osândit pe amândoi să-i dea spre mâncare fiarelor, în faţa poporului, dar o ursoaică, un pardos şi un leu se purtau cu ei ca nişte animale de casă, uitând năravul lor de fiare.
Numindu-i fermecători, dregătorul i-a osândit să li se taie capetele cu sabia. Aşa, Sfinţii Mucenici Trofim şi Dorimedont, după multe şi amare chinuri, ucişi de sabie, au murit, iar acum, împreună cu Savatie, preamăresc în ceruri Presfânta Treime.
