Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă, este unul dintre cei mai veneraţi sfinţi din calendarul ortodox, sărbătorit la data fixă în fiecare an - 23 aprilie.
Sfântul Gheorghe este patron al unui număr de ţări, regiuni şi oraşe printre care al Angliei.
În ajunul zilei de 23 aprilie oamenii pregăteau cu grijă brazde verzi, tăiate sub formă pătrată, în care înfigeau ramuri înmugurite de sălcie şi flori galbene de primăvară cunoscute, în Bucovina, sub numele de calce.
În noaptea sau dimineaţă zilei de Sân-George capul familiei, întotdeauna un bărbat, aşeza brazdele, astfel împodobite, "de strajă "la stâlpii porţilor şi ai caselor, la ferestrele şi uşile caselor şi grajdurilor, în grădini şi pe mormintele din cimitire, scrie crestinortodox.ro.
Se credea că, astfel, oamenii, viţele şi semănăturile erau protejate de forţele malefice, ce deveneau extrem de active în acest moment de început a anului pastoral.
Măsurile de protecţie se luau mai ales împotrivă strigoilor şi strigoaicelor care, conform tradiţiei, furau mână vitelor cu lapte. Tot împotrivă strigoilor se obişnuia a se pune lângă poartă casei şi la intrarea în grajd o grapă, aşezată cu dinţii în sus şi cu un brăcinar de fecior cast petrecut printre aceştia.
În conştiinţa populară românească, Sf. Gheorghe este unul dintre cei mai prezenţi sfinţi, numeroase biserici purtând hramul său. Există numeroase oraşe în România care poartă numele Sfântului Gheorghe şi chiar unul dintre cele trei braţe ale Dunării este denumit astfel. Imaginea Sf. Gheorghe ucigând balaurul este prezentă şi pe steagul Moldovei medievale trimis de Ştefan cel Mare la Mănăstirea Zografu de la Muntele Athos.
Sf. Gheorghe este de asemenea ocrotitorul Armatei Române (a cărei zi, 23 aprilie, coincide cu sărbătorirea sfântului). Este totodată patronul Angliei, al Georgiei şi al Moscovei. În Lituania, Sf. Gheorghe este venerat ca protector al animalelor, iar în unele regiuni ale Spaniei ziua sfântului se serbează cu mese bogate şi cu daruri.
Legenda potrivit căreia sfântul ar fi ucis un balaur pentru a salva o fecioară este o invenţie târzie, medievală. Adesea însă, iconografia recentă ni-l prezintă pe sfânt călare, doborând cu suliţa un balaur, poate simbolic.
