Acesta s-a născut la 21 decembrie 1596, la Suceava, în evlavioasa familie domnească a Movileştilor. Fiind nevoiţi să se refugieze în Polonia, şi-a continuat studiile începute la Suceava, învăţând mai multe limbi străine, iar prin cursurile făcute mai târziu la Sorbona, el a devenit unul din cei mai învăţaţi oameni ai vremii sale. Ca fiu de domn, a intrat apoi în armata poloneză, luptând cu turcii.
În 1621, după încheierea păcii, regele polon îl recomanda sultanului pe tânărul Petru pentru domnia Moldovei, dar el s-a retras la moşia sa de lângă Kiev, unde a petrecut cinci ani în rugăciune şi lecturi duhovniceşti. În 1627 s-a călugărit în marea lavră Pecerska din Kiev, iar după câteva luni a fost numit egumen. Aici a început nevoinţa pe care o va duce până la sfârşitul vieţii, făcând multe metanii cu lacrimi şi purtând pe sub haine o cămaşă de păr aspru şi un brâu cu dinţi de fier, care-i provocau răni şi umflături.
Când asupra ortodocşilor ucraineni erau mari prigoane, cel care a fost chemat şi înzestrat de Dumnezeu să-i salveze, a fost marele Petru Movilă, care în 1633 a fost hirotonit mitropolit al Kievului, Galiţiei şi a toată Rusia. După 14 ani de rodnică păstorie, la 22 decembrie 1646, s-a mutat la Domnul şi timp de trei luni, trupul său a trebuit să rămână în catedrala Sfânta Sofia din Kiev, pentru a o apăra de pretenţiile uniaţilor, după care a fost înmormântat, fără a fi atins de stricăciune.
Canonizarea Sfântului Ierarh Petru Movilă, cu zi de prăznuire 22 decembrie, a fost proclamată de Biserica Ortodoxă Română în anul 2002.
