În zilele binecredincioşilor împăraţi Marcian şi Pulheria, s-a făcut la Calcedon Sinod mare (451), de 630 de Sfinţi Părinţi, din toată lumea şi au osândit erezia lui Dioscor şi al lui Eutihie. Ei nu primeau dreapta credinţă care învaţă că Dumnezeu cel întrupat, Mântuitorul lumii, este Persoana Fiului, din Sfânta Treime, având două firi, o fire de om şi o fire de Dumnezeu, unite între ele şi lucrând împreună la mântuirea noastră.
Astăzi, se prăznuieşte minunea făcută de cinstitele moaşte ale Sfintei Muceniţe Eufimia. De vreme ce ereticii nu vroiau să primească dogmele dreptei credinţe, Sfinţii Părinţi ai Sinodului au zis către ei: „Scrieţi, într-o carte, mărturisirea credinţei voastre şi vom scrie, şi noi mărturisirea noastră. Ambele scrieri le pecetluim, le punem în racla cu preacinstitele moaşte şi apoi ne rugăm cu post, lui Dumnezeu să ne descopere credinţa cea dreaptă.” După trei zile de post şi rugăciune, deschizând racla, au găsit scrierea drept credincioşilor în mâna dreaptă a Sfintei, iar pe cea a ereticilor la picioarele ei, fapt pentru care Sfânta Muceniţă este zugravită totdeauna, cu o scrisoare în mâna dreaptă.
Ea s-a născut şi a crescut la Calcedon şi tot aici, a primit şi cununa muceniciei, pe vremea sângerosului împărat Galeriu. Pârâtă ca fiind creştină, a fost pedepsită cu roata, a fost dată la fiare, a îndurat multe chinuri, dar şi-a luat cununa muceniciei prin foc, fiind arsă de vie.
Sfânta biserică serbează pomenirea ei pe 11 Iulie, la prăznuirea minunii de la Calcedon, dar şi la 16 septembrie, ziua ei de mucenicească pătimire.
