Sfântul Nifon era din Tesalonic şi s-a născut din părinţi mai străluciţi în dreapta credinţă şi în fapte bune, decât prin neam, primind, de la botez, numele de Nicolae. Arătând multă dragoste de carte, a avut mai mulţi dascăli iscusiţi şi, luând, de la unul din ei chipul monahicesc şi-a schimbat numele în Nifon. Fericitul Nifon, întărit cu rugăciunile dascălilor săi, a zburat, ca un vultur, la muntele Athos.
Acolo, cercetând mai multe mănăstiri, schituri, peşteri şi chilii pustniceşti, s-a aşezat în cele din urmă la mănăstirea Dionisiu, petrecând foarte multă vreme aici şi ostenindu-se cu scrierea cărţilor sfinte. Aflând de evlavia şi de înţelepciunea lui, clerul şi credincioşii din Tesalonic, l-au ales mitropolit şi a păstorit cu vrednicie, învăţând şi întărind în dreapta credinţă, pe credincioşii săi. În anul 1486, mitropolitul Nifon s-a învrednicit de a fi ales patriarh de Constantinopol. Vremurile fiind deosebit de grele, deoarece turcii se amestecau necontenit în treburile bisericii ortodoxe, păstoria a fost zbuciumată şi a fost alungat din scaun.
Domnitorul Ţării Româneşti, Radu cel Mare, a aflat de el, când era surghiunit la Adrianopol şi l-a înduplecat să vină să facă rânduială în biserica ţării. Îndată ce a sosit, Sfântul a adunat în sobor egumenii şi boierii, întemeiind episcopiile de la Râmnic şi de la Buzău. Nu s-a putut bucura, multă vreme de buna rânduială ce făcuse, căci domnitorul însuşi, a săvârşit o nelegiuire, căsătorind pe o soră a sa cu un boier, Bogdan cu numele, care avea în Moldova, de unde venise, soţie şi copii. Sfântul Nifon nu putea încuviinţa o asemenea căsătorie şi a rămas neînduplecat, după puţină vreme, luând drumul Sfântului Munte. Aici, s-a aşezat mai întâi la mănăstirea Vatoped şi apoi la iubita sa mănăstire, Dionisiu, ajungând la vârsta de 90 de ani, când şi-a dat fericitul lui suflet în mâinile Lui Dumnezeu, la 11 august 1508.
După şapte ani, Neagoe Basarab, noul domn, care fusese fiu de spovedanie al Sfântului, a trimis pe oamenii lui la mănăstire şi, cu încuviinţarea monahilor de acolo, dezgropând moaştele Sfântului Nifon, l-au pus într-un sicriu de lemn şi l-au adus în ţară. Cu mare alai, s-au aşezat ele deasupra mormântului lui Radu cel Mare, la mănăstirea Dealul, ca, astfel, Sfântul să ierte greşeala răposatului domnitor.
Neagoe Basarab a dat poruncă să fie puse Sfintele moaşte într-o raclă de argint, poleită cu aur şi pietre scumpe şi să le ducă înapoi, la Sfântul Munte, dar văzând fraţii monahi, de acolo, adânca evlavie a domnitorului, i-au dăruit lui capul Sfântului şi o mână. Zidind biserica sa de la Argeş, le-a aşezat în frumoasa ctitorie.
