Om plăcut Lui Dumnezeu este Iosif din Arimateea, care era ucenic al Domnului Hristos şi L-a cinstit când alţii îL necinsteau, când alţii L-au condamnat la moarte, L-au biciuit, L-au scuipat, L-au defăimat şi L-au răstignit pe Cruce. Când Domnul Hristos a murit, Sfântul Iosif şi-a arătat cinstirea, cerându-i lui Pilat să-l lase să-nmormânteze cu cinste, trupul Domnului. Nu numai că L-a înmormântat cu cinste, dar – spune în Sfânta Evanghelie de la Matei – chiar I-a oferit mormânt Mântuitorului. Mântuitorul a primit mormântul în care a fost înmormântat, de la Iosif din Arimateea.
Biserica noastră îl cinsteşte pe Sfântul Iosif nu numai în 31 iulie, când e ziua lui de pomenire, nu numai în duminica a III-a de după Paşti, împreună cu femeile mironosiţe, ci îl pomeneşte la fiecare Sfântă Liturghie, când preotul, punând pe Sfânta Masă Cinstitele Daruri, spune cuvintele „Iosif cel cu bun chip, de pe Lemn luând preacurat trupul Tău, cu giulgiu curat înfăşurându-L şi cu miresme în mormânt nou îngropându-L, L-a pus”.
Noi nu putem să avem atâta admiraţie, câtă ar trebui să avem! Ne simţim cu puterile împuţinate când ne gândim şi când e vorba să îi aducem cinstire Sfântului şi Dreptului Iosif din Arimateea. Noi trebuie să ne împodobim mintea cu gânduri din acestea, cu oameni din aceştia, ca să ne luminăm şi să ne schimbăm spre bine, ca să putem şi noi să-i cuprindem în sufletul nostru pe aceşti oameni plăcuţi Lui Dumnezeu, cu calităţile lor şi să ne formăm şi noi după alcătuirea lor, după virtuţile lor.
