Această Sfântă a trăit pe vremea lui Maximian şi s-a născut în Alexandria, fiind fiică de neam împărătesc. Deşteaptă, frumoasă, crescută în belşug, Sfânta Ecaterina a dobândit cunoştinţe rare şi multă învăţătură, ajungând, foarte de tânără, printre cei mai de seamă înţelepţi ai vremii sale. A cunoscut, astfel, scrierile lui Virgiliu, Hipocrate, Aristotel, Platon şi ale altor înţelepţi, a cunoscut tot meşteşugul marilor cuvântători şi grăia în multe limbi străine.
Deosebit de aceste învăţături, era o luminată creştină, cunoscând Sfânta Scriptură şi străduindu-se să vieţuiască după poruncile Lui Hristos, pe care îl iubea ca pe o logodnică, socotindu-l Mirele sufletului său.
În zilele prigoanei împotriva creştinilor, Sfânta a fost prinsă şi pusă la bătăi grele şi la sângeroase chinuri, din care a ieşit nevătămată. Silită să se înfrunte cu o adunare de filosofi păgâni, i-a ruşinat pe toţi şi cu bună grăire, i-a înduplecat pe cei o sută cincizeci de învăţaţi să creadă în Hristos. Chinuită pe roată, scapă prin minune şi atunci păgânii o osândesc la tăierea capului. Aşa a luat cununa muceniciei, iar trupul ei se află la mănăstirea Sfânta Ecaterina, pe Muntele Sinai.