Aceşti Sfinţi au trăit în zilele împăratului Deciu. Sfântul Xist era de la Atena, unde învăţase filosofia şi mergând la Roma a fost hirotonit episcop. Pornindu-se prigoană asupra creştinilor, a poruncit lui Lavrentie, arhidiaconul său, să chivernisească vasele bisericii, iar el văzându-le, le-a împărţit la săraci. Întorcându-se Deciu din Persia, l-a chemat pe Sfântul Xist, cerându-i să se lepede de Hristos, dar Sfântul cu îndrăzneală şi-a mărturisit credinţa, pentru care i s-a tăiat capul.
Fiind adus şi arhidiaconul Lavrentie şi cerându-i-se sfintele odoare, el a luat pe săracii şi şchiopii cărora le împărţise banii, i-a încărcat în căruţe, şi i-a dus la împărat. Văzându-i, acesta a poruncit cu mânie, să-i bată şi să-i bage în temniţă, iar sfântul tămăduia pe toţi cei ce erau în suferinţă. Văzând aceasta, Calinic tribunal a crezut în Hristos şi s-a botezat. Adus iar la împărat, Sfântul Lavrentie nu s-a lepădat de credinţă, iar ca pedeapsă l-au întins pe un grătar ce ardea pe foc, pe care Sfântul, dând mulţumire Lui Dumnezeu şi-a dat sufletul.
A fost îngropat, precum se cuvenea, de Ipolit, iar împăratul auzind aceasta a poruncit să fie bătut cu beţe de fier noduroase şi legat de cai sălbatici, de care fiind târât şi-a dat sufletul Lui Dumnezeu, a Căruia este slava în veci. Amin.
