În această lună, în ziua a unsprezecea, pomenirea Sfintei Mare Muceniţe şi prea lăudatei Eufimia.
Sfânta Eufimia a trăit în zilele lui Diocletian şi ale lui Prisc antipatul Europei, fiind fiică a lui Filofron şi Teodosianei. Fiind pârâta la ighemonul că este creştină, a fost chinuită cu roate şi în foc, şi alte multe chinuri răbdând, a luat cununa muceniciei.
În zilele binecredincioşilor împăraţi Marchian şi Pulheria, s-au adunat cei 630 de Sfinţi Părinţi la Calcedon. Aceştia au anatematizat pe cei ce se ţineau de Eutihie şi de Dioscor, şi au caterisit pe cei care ziceau că în Hristos este doar o fire şi o lucrare. Dar aceştia neplecându-se dreptei credinţe, Sfinţii Părinţi au scris într-o carte dreaptă credinţă şi au silit şi pe eretici să scrie şi ei într-alta gândul şi socoteală lor. Şi deschizând racla sfintei, au pus cărţile amândouă pecetluite pe pieptul ei, şi s-au dus. Iar peste puţine zile mergând, au aflat cartea ereticilor lepădata la picioarele sfintei, iar cartea drept-credincioşilor în cinstitele ei mâini. Acest lucru văzându-l ereticii, s-au umplut de ruşine, iar drept-credincioşii de bucurie.
Tot în această zi, pomenirea Sfintei Olga, împărăteasa Rusiei, cea întocmai cu apostolii.
Trăgându-se dintr-o familie de neam ales din ţinutul Pskov, din iniţiativă căreia Varegii au venit în Rusia, prinţesa Olga fusese înzestrată de la Dumnezeu cu o frumuseţe rară şi o inteligenţă strălucită. Într-o zi, pe când traversă fluviul Pskov, ea întâlni pe tânărul prinţ Igor care de îndată se îndrăgosti de ea. La puţin timp după aceea, tutorele acestuia din urmă, prinţul Oleg, veni să o ia pe prinţesă şi o duse la Kiev pentru a i-o da în căsătorie. În 945 marele print Igor a fost asasinat de Slavii din Volinia iar regenta principatului Kiev deveni Olga, până la majoratul fiului său Sviatoslav (945-960). Guvernând cu înţelepciune şi milă, ştiind în acelaşi timp să dovedească un caracter energic, prinţesa reuşi să reunească puterea, până atunci împrăştiată, şi putu astfel să pună capăt invaziilor ucigătoare ale triburilor slave. Ea organiza comerţul şi favoriza schimburile cu Bizanţul, în scopul de a procura poporului său germenii civilizaţiei. Prin 955 întreprinse o călătorie la Constantinopol unde fu primită cu fast de împăratul Constantin VII Porfirogenetul, care o plasă printre cele mai înalte doamne de la curte (957) şi unde ea primi, se pare, Botezul de la Patriarhul Polieuct, sub numele de Elena.
La întoarcerea sa în Rusia, ea străbătu ţară pentru a răspândi credinţa în Hristos şi fonda oraşul Pskov, în urma apariţiei unei triple raze de lumină ce cobora din cer. În lipsa fiului său Sviatoslav, care participa la misiunile militare, Sfânta Olga lua asupra ei educaţia celor trei fii ai acestuia: Iaropolk, Oleg şi Vladimir, dar ea nu reuşi să îi boteze din cauza refuzului tatălui lor, păgân convins. În 969 ea se îmbolnăvi şi încerca încă o dată convertirea marelui print dar se lovi de refuzul sau obstinat. Sfânta prezise atunci viitoarea convertire a Rusiei la Creştinism precum şi tristul sfârşit al fiului său, care fu asasinat trei ani mai târziu de către Pecenegi. Ea îşi dădu sufletul în mâinile Domnului la 11 iulie 969. Moaştele sale, transferate la Kiev de Sfântul Vladimir, fura ascunse cu ocazia frecventelor jafuri ale oraşului şi nu se mai ştie unde se afla.
În ciuda eforturilor prinţesei de-o-seama-cu-Apostolii, convertirea sa nu avu consecinţe imediate asupra poporului său; ea pregăti totuşi convertirea nepotului său, Sfântul Vladimir (cf. 15 iulie) şi reprezenta sămânţa care dădu naştere vieţii creştine în Rusia, "precum aurora precede ziua luminoasă".
Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Nicodim, care a sihăstrit în hotarele sfintei Mănăstiri Vatoped şi a fost învăţător dumnezeiescului Grigorie Palama prin filozofia cea după Hristos, şi care cu pace s-a săvârşit.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului noului cuvios Mucenic Nicodim, care a suferit mucenicia în Alpasania Albaniei la anul 1722, şi care de sabie s-a săvârşit.
