Praznicul Intrării în Biserică este pricinuit de aducerea cu evlavie, în Biserica Legii vechi din Ierusalim, a copilei de trei ani, care avea să fie Maica Domnului nostru Iisus Hristos. Ana, cea pururea pomenită, care mai toată viaţa ei a fost stearpă, împreună cu bărbatul ei, Ioachim l-au rugat pe Stăpânul firii, să le dăruiască un prunc, făgăduind că, dacă li se va împlini cererea, îndată îl vor dărui şi-l vor închina Lui Dumnezeu. Aşa a născut Sfânta Ana pe Împăcătoarea Lui Dumnezeu cu oamenii. La trei ani, a fost luată de părinţii ei şi a adus-o la Templu, încredinţând-o preoţilor. Luând-o arhiereul Zaharia, a dus-o în cele dinăuntru ale bisericii unde, o dată pe an, intra arhiereul. Fecioara a rămas acolo, petrecând doisprezece ani de sfântă vieţuire, pentru că în chilii locuiau fecioare şi văduve închinate Domnului.
Când s-a apropiat vremea dumnezeieştii Buneivestiri, ieşind de la templu, Sfânta Fecioară a descoperit arhiereului şi preoţilor că ea, încă din leagăn, este făgăduită Lui Dumnezeu şi a ales o viaţă de feciorie neîntreruptă. Drept aceea la 15 ani, ea a fost logodită cu dreptul Iosif, rudenia sa, de 84 de ani, ca, sub chipul căsătoriei, să se păzească curată în lume; şi astfel, Iosif a slujit ca martor la naşterea cea fără de prihană a Domnului.
Iubiţi-o cu inimă fierbinte – spune un părinte, pe Maica Domnului, că mult folos poate aduce rugăciunea celui care se încrede în mila şi ajutorul Preacuratei Fecioare.
