Sfântul Mucenic Trifon s-a născut din părinţi credincioşi şi de când era prunc, Dumnezeu a binevoit să coboare asupra lui darul Sfântului Duh, hărăzindu-i să facă minuni în numele Său. În timpul împăratului Gordian, a alungat diavolul din fiica acestuia, faptă pentru care a primit multe şi bogate daruri, pe care el le-a împărţit săracilor. Venind la împărăţie Decius, a ridicat cumplită prigoană asupra creştinilor. Atunci a fost prins şi Sfântul Trifon şi, dus fiind la Niceea, a fost aruncat în temniţă.
Fiind chemat să jertfească zeilor, el a mărturisit numele Lui Hristos şi a fost chinuit în multe feluri: a fost tras pe roată, a fost purtat desculţ prin cetate pe vreme de iarnă, până i-au degerat picioarele, i s-au bătut cuie în picioare, iar trupul i-a fost sfâşiat cu ghiare de fier. Îndurând toate acestea, Sfântul nu înceta a grăi, îndemnând pe ceilalţi creştini să nu se depărteze de la Hristos, socotindu-se fericit a suferi pentru El.
Pentru prigonitori se ruga ca Sfântul Ştefan: ,,Doamne, nu le ţine lor păcatul acesta!". Rămânând nestrămutat în credinţă, a fost osândit să moară de sabie, dar Dumnezeu i-a ridicat la Sine sufletul, înainte de împlinirea poruncii. Astfel a trecut la Domnul, mucenicul Trifon, cel dăruit cu harul facerii de minuni, cel ce a răbdat chinuri şi dureri pentru credinţa în Mântuitorul nostru.
