Acest Sfânt a trăit pe vremea împăratului Diocleţian şi era persan de neam, fiul lui Anac, rudenie lui Cusaro, împăratul Armeniei, fratele lui Artavan, împăratul perşilor. Fiind prins de Tiridat, pentru credinţa în Hristos, a fost supus la multe şi neînchipuite chinuri, dar din toate a rămas viu, cu ajutorul Lui Dumnezeu. Aflând acesta că Sfântul este fiul lui Anac persanul, care cu înşelăciune omorâse pe tatăl său, i-a legat mâinile şi picioarele şi l-a aruncat într-o groapă adâncă, plină de fiare şi târâtoare, în care Sfântul a trăit 15 ani, fiind hrănit, în taină, de o femeie văduvă. Împăratul Tiridat, ieşindu-şi din minţi, îşi muşca din carnea trupului său şi păştea cu porcii, prin munţi. Atunci sora sa, Cusaroducta, a avut un vis şi a auzit glas, că de nu va ieşi Grigorie din groapă, Tiridat nu se va face sănătos. Scos la lumină, Sfântul a botezat tot poporul, până la cel din urmă sătean, iar împăratul Tiridat a dăruit, pentru însănătoşire, multă avere bisericilor Lui Dumnezeu şi a întemeiat multe mănăstiri. Hirotonit episcop, Grigorie a zidit multe biserici, dar petrecea vreme îndelungată în singurătate şi prin munţi
Păstorind Biserica Armeniei 31 de ani, a tălmăcit biblia în limba armenilor, iar o părticică din moaştele sale se află la biserica „Sfântul Gheorghe Vechi”, din Bucureşti.