Ultimul mitropolit al Vicinei şi cel dintâi păstor al bisericii Lui Hristos din Dobrogea şi Ţara Românească, este arhiepiscopul Iachint. El a păstorit doar câţiva ani la Vicina, iar în anul 1359 şi-a mutat scaunul la Curtea de Argeş, la cererea marelui voievod Alexandru I Basarab, întemeietorul Ţării Româneşti, care dorea să aibă un sediu mitropolitan în ţara sa. Mitropolitul Iachint devine astfel păstor duhovnicesc al tuturor românilor din Dobrogea şi Ţara Românească. El sfinţea biserici, hirotonea preoţi, împărţea binecuvântare poporului şi era sfetnic apropiat al marelui domn.
Ca păstor şi părinte sufletesc, mitropolitul Iachint a avut grijă să hirotonească preoţi pentru toate satele, să zidească biserici la oraşe şi la sate, să întemeieze noi aşezări mănăstireşti şi să ţină în strânsă legătură duhovnicească biserica Ţării Româneşti cu Patriarhia de Constantinopol. Ca „Exarh al plaiurilor”, el purta grijă şi de credincioşii din părţile vecine, îndeosebi din Transilvania, cărora le trimitea preoţi şi călugări misionari.
El a adus în ţară pe Sfântul Nicodim de la Tismana, care venea din Muntele Athos, pentru a organiza câteva mănăstiri – lavre, după model atonit şi a trimis numeroşi călugări „vlahi” la mănăstirea Cutlumuş – Athos, unde au ajuns călugări vestiţi. În ţară a organizat mai multe mănăstiri la: Tismana, Curtea de Argeş, Câmpulung – Muscel, Cozia, Snagov, Târgovişte, Bolintinul din Deal şi din Vale, Cotmeana ş.a.. După o păstorire atât de rodnică, s-a săvârşit cu pace în anul 1372.
