Spiritul nostru are nevoie să ne amintim în fiecare zi de câte un sfânt... Pe data de 7 iulie o pomenim pe Sfânta Mare Muceniţă Chiriachi. Aceasta s-a născut în zilele împăratului Diocleţian din părinţi creştini, care neputând avea copii, s-au rugat Lui Dumnezeu, făgăduind să-i dăruiască copilul ce se va naşte. Pruncul născut în zi de duminică a primit numele de Chiriachi şi au hrănit-o cu învăţătura şi cuvântul Lui Dumnezeu.
Când păgânul împărat a ridicat prigoană asupra creştinilor, au fost pârâţi şi părinţii sfintei împreună cu dânsa. Au fost bătuţi şi separaţi de copilă, care a fost trimisă la cezarul Maximian, în Nicomidia. Acesta cercetând-o şi aflând-o tare în credinţa lui Hristos, a poruncit să fie crunt bătută. În ciuda bătăilor, sfânta zicea: “Nu te înşela, Maximiane, căci niciodată nu mă vei birui, căci harul lui Dumnezeu îmi este de ajutor”. Atunci cezarul a trimis-o la Ilarion, stăpânitorul Bitiniei, care a dus-o în capiştea idolilor. Acolo, rugându-se sfânta, s-a făcut cutremur mare încât s-au zdrobit idolii şi s-au făcut praf; după aceasta a urmat o furtună de vânt, care a împrăştiat în văzduh praful idolilor, şi un fulger a ars faţa stăpânitorului, care căzând din scaun a murit.
Stăpânitorul care a urmat, a supus-o iar la felurite chinuri şi văzând că rămâne nevătămată, a hotărât să fie ucisă afară din cetate, prin tăierea capului. Sfânta a cerut vreme să se roage şi după ce s-a rugat mult, învăţându-i pe creştinii ce-i urmaseră, s-a culcat pe pământ şi şi-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu. Ostaşii care s-au apropiat, vrând să-i taie capul, s-au înspăimântat şi au auzit glas dumnezeiesc: “Mergeţi, fraţilor şi propovăduiţi măririle lui Dumnezeu, iar ei întorcându-se au slăvit pe Dumnezeu.
Acum Sfânta Muceniţă Chiriachi petrece în ceruri viaţă îmbelşugată în bunătăţi şi se roagă pentru noi.
