La zece zile după Înălţarea lui Hristos, respectiv la 50 de zile de la Învierea Sa, prăznuim Rusaliile - Pogorârea Sfântului Duh, cunoscută şi sub denumirea de Cincizecime. Anul acesta prăznuim Pogorârea Sfântului Duh pe 3 iunie. Că vechime, Rusaliile coboară până în veacul apostolic. În primele secole creştine, praznicul Cincizecimii era o dublă sărbătoare: a Pogorârii Duhului Sfânt şi a Înălţării lui Hristos. În jurul anului 400, cele 2 sărbători s-au despărţit una de cealaltă.
Dacă prin lucrarea Duhului Sfânt, Dumnezeu Fiul S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat, tot prin Duhul Sfânt ni se împărtăşeşte viaţa dumnezeiască şi omenească a lui Hristos. Pogorârea Sfântului Duh este actul de trecere a lucrării mântuitoare a lui Hristos, din umanitatea Sa în oameni. Astfel, Biserica se constituie prin aceasta extindere a vieţii lui Hristos în noi.
Evenimentul Pogorârii Duhului Sfânt este descris în cartea "Faptele Apostolilor" (F.A. 2,4). Aici se spune că Duhul Sfânt Se pogoară din cer ca un vuiet mare de vânt şi Se împarte deasupra capului fiecăruia din cei prezenţi, în chip de limbi de foc.
La Pogorârea Duhului au fost prezenţi numai Apostolii?
Textul "Când a sosit ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaşi loc" (FĂ. 2, 1), a dat naştere la multe nedumeriri, pentru că nu se precizează cine sunt acei "toţi". Din dorinţa de a aduce mai multă lumină în acest caz, versiunea romană a Noului Testament a introdus termenul de "Apostoli".
Însă, dacă se omite cuvântul "Apostoli", poate rezulta că în acea zi se găseau laolaltă nu numai cei doisprezece, ci toţi cei o sută douăzeci de fraţi care s-au aflat împreună cu Apostolii alături de Iisus, începând cu Botezul săvârşit de Ioan şi până la Înălţare (F.A. 1, 22). Sfântul Ioan Gură de Aur, Teofilact şi alţi exegeţi, afirma că la Cincizecime au fost prezenţi nu numai apostolii, ci şi alţi fraţi. De aici reiese că Sfântul Duh s-a revărsat peste toţi membrii Bisericii, şi nu numai peste ierarhia reprezentată de apostoli. Exegeza ortodoxă, precum şi cea romano-catolică, bazate pe Tradiţie, afirma că la Cincizecime era de faţă şi Maica Domnului.
Faptul că limbile apar "împărţite", denotă că fiecare persoană se învredniceşte în mod propriu de primirea Duhului. Acest Duh sfinţeşte pe fiecare om în parte şi pe toţi laolaltă, adică sfinţeşte persoane în comuniune sau pentru comuniune.
Rusaliile - momentul în care Apostolii încep să grăiască în limbi necunoscute
După Pogorârea Sfântului Duh, Apostolii au primit puterea de a grăi în limbi necunoscute de ei până atunci. Au descoperit învăţătura Mântuitorului şi altor neamuri, în diferite limbi. Începutul a avut loc chiar în această zi, a Pogorârii Duhului Sfânt, când s-au făcut înţeleşi de toţi iudeii veniţi la Ierusalim din tot Orientul. Pelerinii neputând să-şi explice cum de puteau predica în graiuri diferite, unul dintre ei îi acuză că ar fi "plini de must", adică beţi (F.A. 2, 13). Atunci Sfântul Petru a luat cuvântul pentru a-i apăra pe Apostoli de o asemenea învinuire, dar şi pentru a vorbi mulţimilor despre Hristos. El le-a descoperit că se împlinise profeţia lui Ioil: "Iar în zilele din urmă, zice Domnul, voi turna din Duhul Meu peste tot trupul" (F.A. 2, 17, Ioil 3, 1). În urma cuvântării lui Petru, trei mii de persoane au primit botezul.
Se obişnuieşte să se vorbească de trimiterea Sfântului Duh în lume, că despre un act prin care Duhul ar lua locul lucrării lui Hristos. În acest caz, Biserica ar fi numai opera Sfântului Duh. În realitate însă, Duhul trebuie văzut întotdeauna că Duhul lui Hristos, deci, nu trebuie văzut sau conceput ca despărţit de Hristos.
Există obieiul că în ziua de Rusalii, să se aducă în biserica frunze de nuc sau de tei, simbol al limbilor că de foc, că semne ale coborârii Sfântului Duh. Ele sunt binecuvântate şi împărţite credincioşilor.
