Sfântul Apostol şi Evanghelist Matei era evreu de neam şi a fost unul din cei doisprezece Apostoli ai Domnului. Înainte fusese vameş în Capernaum, lângă lacul Galileii şi se numea Levi, fiind urât şi dispreţuit de popor, ca unul care strângea biruri. Din acest Matei vameşul, Mântuitorul şi-a făcut un Dumnezeiesc Apostol, care, cel dintâi, a scris, ca martor de aproape, o istorie a vieţii şi faptelor
Învăţătorului său.
Ca ucenic al Mântuitorului, Sfântul Matei şi-a schimbat nu numai numele, numindu-se din Levi, Matei, ci a lepădat şi viaţa lui, aducând la Hristos în loc de biruri, suflete de oameni, începând cu viaţa sa şi cu însuşi sufletul său. Drept aceea, a scris Evanghelia în două limbi: întâi în evreieşte, adică în limba pe care a vorbit-o Mântuitorul şi tot poporul, şi apoi în greceşte, cu scopul ca vestea cea bună să fie cunoscută de cât mai mulţi oameni.
În Sfânta Evanghelie, fericitul Matei, descrie copilăria şi faptele cele mai presus de fire ale Domnului, învăţătura Sa, patimile cele mântuitoare şi preamărita Înviere. Nu poate uita clipa când stând la vamă, s-a întâlnit pentru prima oară faţă în faţă cu Mântuitorul şi l-a auzit zicându-i: „Vino după mine!”.
Tradiţia bisericii spune că, socotindu-şi încheiată munca de Apostol, s-a îndreptat spre alte locuri ale răsăritului, străduindu-se să aprindă credinţa în Hristos. Nu se ştie unde şi-a sfârşit viaţa, dar o tradiţie spune că Sfântul Matei ar fi primit moarte de mucenic în Etiopia, fiind ars pe rug de necredincioşi.
