Acesta a fost din insula Siciliei, din părinţi credincioşi, fiind un copil blând şi dăruit din fire. Când Sicilia a căzut în mâna sarcinilor, împreună cu toată familia s-a mutat în Grecia şi având nevoie de linişte şi multă învăţătură, a intrat în mănăstirea Latomus. Făcându-se călugăr ducea viaţă de mare asprime, toată noaptea şi-o petrecea stând în picioare şi în genunchi, rugându-se şi cântând Domnului cântări pe care el le alcătuia cu multă măiestrie.
Având bogăţie de fapte bune, a fost sfinţit preot sârguindu-se cu mai multă nevoinţă şi rugându-se cu lacrimi pentru toată lumea. A avut fericirea de a vieţui împreună cu Sfântul Grigorie Decapolitul, care l-a primit ca ucenic al său.
Luptând împotriva Sfintelor Icoane a îndurat grele suferinţe şi a fost surghiunit în Cherson, de unde s-a întors când a încetat prigoana. Ţinut în mare cinste de însuşi Sfântul Ignatie, patriarhul Constantinopolului, Sfântul Iosif poetul s-a mutat la Domnul, fiind lăudat prin cântări în ceruri de toţi Sfinţii, pe care el i-a preamărit cu credinţă, cât a fost pe pământ.
