Această Sfântă era din cetatea Iliopolei, care se găsea în provincia Libanului, în Frigia. Fiind peste măsură de frumoasă şi petrecându-şi viaţa în desfrânare, pe mulţi îi atrăgea cu farmecul ei, strângând multă avuţie. Trecând prin cetatea aceea un pustnic, anume Ghermano şi luându-şi sălaş aproape de locuinţa Evdochiei, din rânduiala Lui Dumnezeu s-a întâmplat ca ea să audă din casă cântări, citiri şi rugăciuni pe care le făcea Sfântul. Acestea erau cuvinte de suflet, de evlavie şi întoarcere la Dumnezeu, cuvinte cum ea nu auzise niciodată. Sufletul desfrânatei s-a cutremurat când a auzit cuvintele: ,,Vai vouă, bogaţilor"!
Luminându-se la cuget şi scârbită de viaţa pe care o ducea, Evdochia a mers la omul Lui Dumnezeu, rugându-l s-o înveţe calea mântuirii. Învăţând dreapta credinţă de la monah şi primind Sfântul Botez de la Sfântul Episcop Teodot, Evdochia şi-a schimbat viaţa. Ea a împărţit toată averea săracilor, dând slobozenie robilor şi ducându-se într-o mănăstire, unde trăia în smerenie şi pocăinţă. Ducându-se vestea de venirea ei la credinţă şi pârâtă fiind la împăratul Aurelian, acesta a poruncit să fie prinsă, dar cu puterea rugăciunii înviind în chip minunat copilul acestuia, l-a îmblânzit, lăsând-o în libertate.
La mulţi ani după aceasta a fost supusă la cercetări de către Diogen, stăpânitorul Iliopolei, dar Sfânta a dovedit atâta putere şi răbdare, încât dregătorul zguduit a lăsat-o în pace. I s-a tăiat capul, sub dregătorul Vicenţiu, după ce a îndurat cumplite chinuri, pentru credinţă. Astfel Sfânta Evdochia, cea care în tinereţe fusese o desfrânată, s-a mutat la cer, dobândind cununa muceniciei.
