Sfânta Macrina a fost sora mai mare a Sfântului Vasile cel Mare, a lui Petru al Sevastiei şi a lui Grigorie de Nyssa. Din tinereţe, şi-a închinat viaţa slujirii Lui Dumnezeu şi ajutorării săracilor. Când logodnicul ei a murit, fericita şi-a ales fecioria, ajutând-o pe mama sa Emilia, la treburile gospodăreşti şi la creşterea fraţilor mai mici, ca o a doua mamă, ei fiind zece copii. Se nevoia şi cu dumnezeieştile Scripturi şi îşi îndruma fraţii pe calea urmării Lui Hristos, făcând casa părintească „o şcoală de fapte bune”.
Împreună cu fratele său, Sfântul Vasile, au întemeiat două mănăstiri în Pont, una pentru femei, condusă de egumena Macrina şi alta pentru bărbaţi, condusă de Sfântul Vasile. După moartea mamei sale, Sfânta şi-a împărţit averea săracilor şi a trăit cu multă cuviinţă în rugăciuni, câştigându-şi prin muncă cele de trebuinţă, până la cea din urmă suflare a ei.
Cercetând pe sora sa, Sfântul Grigorie din Nyssa, a găsit-o slăbită de friguri şi culcată pe o scândură. Sărăcia în mănăstirea fecioarelor era aşa de mare, încât cu greu s-a găsit un văl învechit spre acoperirea trupului Macrinei, când au dus-o la mormânt şi atunci Sfântul Grigorie a pus deasupra ei mantia sa de episcop.
Sfânta Macrina a făcut multe minuni, dând tămăduire bolnavilor şi îndrăciţilor, cu rugăciunile ei. Fericita a murit în anul 380, a fost îngropată în biserica „Celor 40 de mucenici”, alături de mormântul mamei sale şi se roagă Lui Dumnezeu pentru noi.
