Aceştia au trăit pe vremea împăratului Numerian. Tatăl lui Hrisant se numea Polemon, avea rangul de senator şi era de fel din Alexandria, iar Daria era din Atena. Deoarece Hrisant învăţase tainele dumnezeieşti de la un creştin şi botezat în credinţa creştină, începuse să-l propovăduiască pe Hristos, tatăl său i-a căutat o fecioară cu ţinută aleasă.
Socotea că din dragoste faţă de această fecioară, Hrisant avea să se întoarcă de la credinţa creştinilor. După ce s-au căsătorit, Daria s-a lăsat convinsă de el şi mărturisindu-i soţului nelegiuirea pe care încearcă să o facă, a primit Sfântul Botez, trăind amândoi într-o feciorie desăvârşită.
Fiind pârâţi la prefectul Celerian, acesta i-a dat în seama tribunului militar Claudiu ca să-i cerceteze. Chinuindu-i cumplit şi văzându-le curajul cu care răbdau, s-a schimbat şi a crezut în Hristos atât el cât şi soţia lui Ilaria, cei doi fii ai lor şi toţi soldaţii care se aflau sub conducerea sa.
Pentru credinţă au luat cununa muceniciei în ziua a nouăsprezecea a lunii martie. Lui Claudiu i s-a legat o piatră de grumaz fiind aruncat în apă; fiilor lui şi celorlalţi ostaşi li s-au tăiat capetele cu sabia. Sfântul Hrisant şi Daria au fost aruncaţi într-o groapă adâncă şi aruncându-se pământ asupra lor, i-a îngropat de vii, luând astfel cununa muceniciei.
