Aceasta s-a născut în Efes şi murind tatăl ei, a fost crescută de mama sa. După ce s-a născut din nou prin Sfântul Botez, stătea la mormântul Sfintei Ermiona, una din fiicele Sfântului Apostol Filip şi primea din mormântul Sfintei mir, pe care-l dădea din belşug tuturor. De aici a primit şi numele de Miropa. Când împăratul Deciu a pornit prigoană împotriva creştinilor, mama şi-a luat copila şi s-a dus în insula Hios, unde avea o moştenire părintească şi stăteau amândouă în casă, rugându-se Lui Dumnezeu.
Odată a venit în insulă un mare dregător, care a întemniţat un ostaş din comanda sa, pentru că era creştin şi a poruncit să-i taie capul, iar trupul să fie păzit ca să nu fie furat de creştini. Cuvioasa Miropa, mânată de dumnezeiască râvnă, s-a dus noaptea cu slujitoarele ei, a luat Sfintele Moaşte, le-a uns cu mir şi le-a îngropat într-un loc deosebit. Aflând dregătorul de furt, a legat paznicii cu lanţuri de fier şi le-a poruncit să umble în tot locul ca să le caute.
Sfânta Miropa, văzând cât suferă ostaşii, a fost cuprinsă de mare durere sufleteasc şi şi-a zis: „Dacă ostaşii aceştia mor de pe urma furtului săvârşit de mine, îmi umplu sufletul de păcat şi vai de mine în ziua judecăţii”. Atunci ea a făcut cunoscută fapta ei şi l-a înfruntat pe împărat, care a poruncit să fie chinuită şi apoi închisă în temniţă. Aici, Sfânta şi-a dat duhul Lui Dumnezeu, iar moaştele ei au fost luate de creştini şi îngropate cu cinste.