În această lună, în ziua a douăsprezecea, pomenirea Sfinţilor Mucenici Fotie şi Anichit.
Aceşti sfinţi au trăit şi pătimit în zilele împăratului Diocletian (304). Sfântul Fotie era nepot al Sfântului Anichit. Şi făcând Diocletian în Nicomidia cuvinte împotriva creştinilor, fiind de fata tot sfatul, şi punând la mijloc mulţime de unelte de chinuri, se laudă că va chinui pe cei ce vor chema numele lui Hristos, şi că va izgoni pe creştini din tot locul, şi hulea foarte împotriva slavei Unuia-Nascut Fiului lui Dumnezeu. Fiind de faţă şi Sfântul mucenic al lui Hristos Anichit, nu s-a spăimântat de înfricoşările tiranului, ci s-a mărturisit cu îndrăzneală că este creştin, ocărând rătăcirea idolilor, şi zicând că sunt surzi şi nesimţitori, cei ce se închina lor şi-i cinstesc.
Pentru aceste cuvinte a fost bătut cu vine de bou, până când i s-a rupt carnea şi i se vedeau oasele. După aceea au dat drumul asupra lui unui leu, de care sfântul s-a spăimântat. Dar leul apropiindu-se de dânsul, se arata mai blând de cum ar fi fost o oaie, şi ca şi cum i-ar fi fost milă de sfântul, ştergea ca şi cu un burete cu piciorul sau cel drept, sudoarea ce curgea pe obrazul sfântului de frică. Atunci, mucenicul mulţumind lui Dumnezeu, la sfârşitul rugăciunii sale, s-a făcut cutremur şi de cutremur a căzut idolul lui Iraclie şi s-a făcut ca praful; şi a căzut şi o parte a cetăţii Nicomidiei, omorând pe mulţi din elini. Pentru aceasta a fost mult chinuit, dar rămânând nevătămat, nepotul său Fotie, a alergat la sfântul, îl îmbrăţişă, tata şi unchi numindu-l. Iar împăratul a poruncit ca amândoi să fie chinuiţi în toate chipurile până ce vor muri. Şi după multe chinuri, cei doi sfinţi au fost băgaţi într-un cuptor cu foc şi acolo îşi primiră sfârşitul chinurilor şi cununile biruinţei, însa se spune că, atunci când au fost scoşi afară din cuptor, erau întregi, nefiind arşi de foc nici la par.
Viaţa sfinţilor Mochie şi Anichit după Sinaxarul Părintelui Macarie de la Mănăstirea Simonos-Petras (Muntele Athos).
Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor Mucenici Pamfil şi Capiton.
Sfinţilor mucenici Pamfil şi Capiton li s-au tăiat capetele cu sabia în Oliurea, lângă Constantinopole.
Tot în această zi, pomenirea Preacuvioşilor Serghie şi Ştefan, care cu pace s-au săvârşit.
Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Palamon, care cu pace s-a săvârşit.
Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor doisprezece Mucenici cei din ostaşii criteni, care de sabie s-au săvârşit.
Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Castor, care cu pace s-a săvârşit.
Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor treizeci şi trei de Mucenici cei din Palestina, care prin foc s-au săvârşit.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
