Naşterea Maicii Domnului, prăznuita de Biserică pe 8 septembrie, este prima mare sărbătoare din anul bisericesc. A fost fixată în a opta zi din anul bisericesc, pentru că cifra opt simbolizează ziua veşniciei, viaţa fără de sfârşit. Datorită ei, Fiul cel Veşnic al lui Dumnezeu S-a întrupat, a biruit moartea şi a dăruit oamenilor viaţa veşnică în Împărăţia Cerurilor.
Sfânta Scriptură nu ne oferă informaţii despre Naşterea Maicii Domnului. Acest eveniment este relatat în scrierile apocrife. Protoevanghelia lui Iacov, o lucrare iudeo-creştină din secolul al II-lea, oferă mai multe amănunte despre originea şi copilăria Maicii Domnului. Potrivit cercetătorilor, fragmentul care face referire la Fecioara Maria, a fost scris în jurul anului 140. Deşi nu este considerată o scriere canonică, informaţiile oferite pot fi considerate veridice, cu rezervele de rigoare.
Firea lui Ioachim şi a Anei este biruită de har
Tatăl Fecioarei Maria se numea Ioachim şi era din seminţia lui Iuda. Soţia lui Ioachim era Ana, fiica preotului Matthan. Erau în vârstă şi fiind lipsiţi de copii erau priviţi de ceilalţi că blestemaţi. Astăzi, atât de mult şi-a schimbat lumea "fizionomia", încât consideră că eşti blestemat dacă ai prea mulţi copii. Lumea e întoarsă şi asta pentru că nu mai vede dincolo de ea. Ioachim şi Ana nu sunt resemnaţi, nu-şi spun "nu mai avem ce face", ci îndrăznesc să-i ceară lui Dumnezeu, ceea ce noi definim a fi imposibil: să fie părinţi la o vârstă înaintată. Aceştia depăşesc rigorile ştiinţei - "nu ai voie să naşti decât până la vârsta X". Nu se tem că vor naşte un copil cu handicap şi asta pentru că Îl aşează pe Dumnezeu în această lucrare. Sfântul Ioan Damaschin spune că firea celor doi s-a biruit prin har şi a rămas supusă. Nu a luat-o înaintea harului. A aşteptat neroditoare, până când harul a înflorit rodul.
Arhanghelul Gavriil aduce vestea cea bună
Evanghelia apocrifă a vieţii Maicii Domnului ne spune că Ioachim a zis către soţia sa, Ana: "Pe mine nu mă îndeamnă inima să mai intru în casa mea. Mă duc la munte şi acolo voi posti şi mă voi ruga lui Dumnezeu, să ne dăruiască un copil". Ceea ce este minunat e faptul că Ioachim nu spune cât va sta. Nu se duce să-i ceară lui Dumnezeu cu jumătăţi de măsură.
Iar Ana devenind una cu soţul ei, nu rămâne indiferentă faţă de gestul lui Ioachim, ci începe şi ea să se roage lui Dumnezeu cu durere şi cu multe lacrimi, zicând: "Doamne, Atotţiitorule, Cela ce numai cu cuvântul ai făcut cerul şi pământul şi toate câte se văd; Cela ce ai zis făpturilor Tale să trăiască şi să se înmulţească; Cela ce ai binecuvântat pe Sarra, femeia lui Avraam şi a născut pe Isaac la bătrâneţe şi ai dăruit Anei fiu, de a născut pe Samuel prorocul, dă-mi şi mie roadă pântecelui meu şi nu lasa să fiu de ocară între oameni, că de voi naşte fiu, sau fiica, îl voi închina Ţie cu toată inima şi-l voi da să slujească în biserica slavei Tale" (I Regi 1, 11).
Îngerul Gavriil se va arăta fiecăruia, spunându-le că rugăciunea lor nu a fost trecută cu vederea şi că Dumnezeu le va trimite binecuvântarea Sa. Tot el le-a vestit că acest prunc se va umple de Duh Sfânt din pântecele mamei sale şi că va fi un vas ales lui Dumnezeu. (Luca 1, 4-23).
Tâlcuirea numelui Maria
Provenind din ebraicul "Aia", Maria se tâlcuieşte "Doamna", dar numele evreiesc Maryam sau Miryam ar putea fi şi de străveche origine egipteană, trăgându-se din verbul mri, "a iubi", cu sufixul afectiv ebraic - am, deci "cea dragă", "cea iubită".
Maica Domnului are în calendarul ortodox 9 zile de pomenire
Maica Domnului are în calendarul ortodox 9 zile de pomenire: 8 septembrie - Naşterea Maicii Domnului, 1 octombrie - Acoperământul Maicii Domnului, 21 noiembrie - Intrarea în biserică a Maicii Domnului, 9 decembrie - Zămislirea Sfintei Fecioare de către Sfânta Ana, 26 decembrie - Soborul Maicii Domnului, 25 martie - Buna Vestire, 2 iulie - Aşezarea veşmântului Născătoarei de Dumnezeu în Vlaherne, 15 august - Adormirea Maicii Domnului şi 31 august - Punerea în racla a brâului Maicii Domnului.
La mulţi ani celor ce poartă numele Sfintei Fecioare Maria.
