Pe vremea împăratului Alexie şi a Patriarhului Nicolae, a fost o năvălire a ismailitenilor împotriva stăpânirii greceşti. Pustiindu-se multe din cetăţi, Domnul a voit ca să aducă cinstitele moaşte ale Sfântului Nicolae din cetatea pustiită a Mirei, în cetatea care se numeşte Bari, în Italia.
Unui preot oarecare, ce locuia în cetatea Bari, om drept, cinstit şi cucernic, i s-a arătat Sfântul Nicolae, zicându-i: ,,Mergi şi spune poporului acestuia şi la tot soborul bisericii ca, ducându-se la Mira, cetatea Lichiei, să ia de acolo moaştele mele şi, aducându-le aici, la Bari să le pună în cetatea aceasta, că nu trebuie să fie acolo, în acel loc pustiu, aşa voind Domnul Dumnezeu". Din rânduiala Lui Dumnezeu, Sfintele Moaşte au ajuns la Bari şi tot poporul a ieşit în întâmpinare, cântând şi lăudând pe Dumnezeu. Luând cu bucurie şi cu cinste nepreţuita visterie duhovnicească, au pus-o în biserica Sfântului Ioan Înaintemergătorul.
Văzând darul făcător de minuni al Moaştelor, cetăţenii din Bari au zidit o biserică din piatră şi au împodobit-o cu tot felul de frumuseţi, cu Hramul Sfântului. Adunând clerici din mai multe cetăţi, au făcut cinstita mutare a Sfintelor moaşte în biserica nou zidită şi le-au pus într-o raclă de argint aurit, cu pietre de mult preţ.
S-a orânduit ca praznicul aducerii Sfintelor Moaşte ale Sfântului Nicolae să fie în ziua de 9 mai, cinstind amândouă aducerile, adică, şi pe cea din Mira, la Bari, şi pe cea din biserica Înaintemergătorului, în biserica cea nouă.
