Acesta era de fel din ţara Feniciei şi se trăgea din părinţi evlavioşi. Îmbinând isteţimea cu râvna deosebită la învăţătură, a ajuns stăpân pe toate cunoştinţele pe care le putea dobândi cineva în vremea aceea. Mergând la mănăstirea marelui Teodosie şi-a întărit mintea şi inima cu citirea dumnezeieştilor Scripturi. Aici l-a avut ca îndrumător pe pustnicul Ioan Moscul, dar n-a îmbrăţişat viaţa monahilor.
Cu acest Cuvios Ioan, a călătorit la mai multe locuri Sfinte: la Sfântul Sava, la Antiohia, dar dorind mai multă învăţătură, s-au dus la Alexandria, în Egipt. Aici îmbolnăvindu-se, Sofronie a fost tuns în monahism şi vindecat de către Sfinţii Chir şi Ioan cărora, drept plată a vindecării le-a cerut îngăduinţa să scrie minunile săvârşite de ei.
Mai târziu datorită vieţii lui înalte, a ajuns episcop al Ierusalimului, păstorind cu grijă şi trudă biserica. Aici lupta împotriva demonilor şi împotriva ereticilor, pe care combătându-i cu dovezi din Scriptură, cu predaniile Părinţilor şi cu învăţăturile lui, îi punea pe fugă. Astfel trăind viaţă bună şi plăcută Lui Dumnezeu, învăţând pe alţii, slujind ca o adevărată gură a Lui Hristos şi păstorind cu cuviinţă turma încredinţată lui, s-a mutat în pace la Dumnezeu.
