Această frumoasă aducătoare de roduri vrednice de împărăţia cerurilor, s-a născut în marea cetate Târnova, din părinţi creştini, bulgari cu neamul, lucrători de pământ cu meşteşugul şi simpli cu cunoştinţa. Copila a rămas orfană de mamă, după ce a ajuns la vârsta primitoare de învăţăturile faptei bune, având semănate în inima şi sufletul ei bun credinţa şi milostenia.
Tatăl ei, luându-şi altă soţie, credea tot ce-i spunea aceasta, îndemnată fiind de diavolul, cel care urăşte binele. Mergând fecioara să ducă de mâncare tatălui ei, împărţea bucatele săracilor şi flămânzilor, iar acesta rămânea de multe ori flămând. Pândind-o, să vadă ce face, biruit de mânie şi uitând dragostea părintească, s-a pornit asupra ei, ca totdeauna, a apucat-o de cosiţe şi fiind în mare aprindere, a azvârlit în ea cu barda.
Lovind-o şi rănind-o la un picior, îndată şi-a dat Sfântul şi fericitul ei suflet în mâinile Lui Dumnezeu, iar locul dimprejur, strălucea cu slavă cerească. Ticălosul tată, văzând întâmplarea, a alergat în cetate, spunându-le episcopului şi mai marilori cetăţii întâmplarea şi cum este cinstit de Dumnezeu trupul fecioarei.
Alergând cu făclii, cu tămâie şi cu rugăciuni, toţi s-au minunat şi L-au lăudat pe Dumnezeul minunilor. Vrând să ridice trupul fecioarei, n-au putut nici măcar să-l mişte din loc şi înţelegând că doreşte să fie dusă într-un loc anume, au început a-i pomeni ca unei fiinţe vii, ţările, mănăstirile. Bisericile. Cum a pomenit de Biserica Domnească din târgul Argeşului, îndată s-a uşurat şi înţelegând că acolo este voia Lui Dumnezeu şi a Sfintei, îndată l-au înştiinţat pe Radu Vodă.
Acesta, credincios, cu alai, cu făclii, cu tămâieri şi multă evlavie, a adus Sfintele Moaşte în Ţara Românească şi le-a aşezat în Biserica Domnească. Acolo au stat până la zidirea Mănăstirii Curtea de Argeş, de către Neagoe Basarab şi acum dă tămăduiri de tot felul de boli, celor ce aleargă cu credinţă către Sfânta Filofteia.
