Acesta, de tânăr s-a despărţit de lume şi iubind pe Hristos a mers la învăţătorul lui, Grigorie Decapolitul, care l-a făcut monah şi petrecea împreună cu el, nevoindu-se întru toate şi plăcând Lui Dumnezeu.
În vremea când împăratul Leon Armeanul a pornit lupta împotriva Sfintelor icoane, Cuviosul Ioan a mers la Constantinopol împreună cu dascălul său Grigorie şi cu Iosif, făcătorul de cântări.
După căderea Sfântului Iosif în mâna saracinilor şi după mutarea la Domnul a Sfântului Grigorie, Cuviosul se nevoia în ostenelile cele obişnuite şi în mărturisirea dreptei credinţe, punându-şi viaţa în primejdie ca un adevărat mărturisitor.
Din îndemnul inimii, a mers să se închine la Sfintele Locuri, statornicindu-se o vreme la Lavra Sfântului Hariton. Nu după mult timp, la adânci bătrâneţi, când s-a mutat la Domnul a fost îngropat de Sfântul Iosif alături de dascălul său, în noua biserică pe care Sfântul Iosif a ridicat-o aproape de Constantinopol, în cinstea Sfântului Nicolae.
