Acesta a fost cu neamul din Roma şi rudenie marelui Constantin. Dăruindu-şi averea săracilor, s-a dus la Constantinopol şi aflând casele de rugăciune, se bucura petrecând sihăstreşte, hrănindu-se cu dumnezeieştile Scripturi. Învăţând meşteşugul doctoricesc, nu-şi cruţa nicio osteneală, tămăduind din dragoste pentru oameni.
Patriarhul Mina, aflând de credinţa şi curăţenia vieţii lui, l-a sfinţit preot, iar fericitul se ostenea mult spre milostenie. A izbutit să-l tămăduiască şi pe marele împărat Iustinian, de o boală grea. Când acesta a vrut să-l răsplătească, l-a rugat să poruncească să se zidească două case mari, una pentru tămăduirea bolnavilor, iar alta pentru găzduirea străinilor.
Îngrijindu-i pe bolnavi şi găzduindu-i pe străini, fericitul Samson şi-a petrecut viaţa lui, cea plăcută Lui Dumnezeu, iar cinstitele lui moaşte au fost mutate în marea biserică a Sfântului Mochie, izvorând în toate zilele tămăduiri.
