Aceştia erau din Tesalonic, clerici plăcuţi Lui Dumnezeu, de la biserica de acolo. Agatopod având rânduiala de diacon era bătrân de ani şi foarte înţelept, iar Teodul, tânăr şi fără de prihană, era citeţ la aceeaşi biserică. Venind poruncă de la păgânii împăraţi Diocleţian şi Maximian ca oamenii să jertfească zeilor, cei doi Sfinţi au rămas închişi în biserică, rugându-se Lui Dumnezeu ziua şi noaptea.
Ostaşii i-au prins şi i-au aruncat în temniţă şi aduşi la judecată, căpetenia cetăţii a încercat să-i aducă la păgâneasca cinstire a idolilor. Păzind neclinită credinţa în Hristos, au fost aruncaţi din nou în temniţă pregătindu-i pentru chinuri. Pe toţi cei închişi împreună cu ei, Sfinţii i-au adus la credinţa în Hristos, iar poporul din cetate, aflând că ei propovăduiesc vestea cea bună a Lui Dumnezeu, a sfărmat încuietorile închisorii, ca să asculte cuvântul lor.
Când dregătorul Faustin i-a îndemnat să jertfească idolilor, ei au zis: ,,Suntem creştini şi, pentru numele Lui Hristos, toate voim a le pătimi". După a treia cercetare, rămânând tari în credinţă, au fost osândiţi la mucenicia mării şi aşa, cu pietre grele la grumaz şi cu mâinile legate la spate, au luat cununa pătimirii de la Hristos, fiind aruncaţi în mare.
